Liderii patronatelor şi ai sindicatelor se întâlnesc în fiecare luni cu reprezentanţii Guvernului la sediul Consiliului Economic şi Social, pentru a discuta despre noi modificări legislative sau proiecte de lege Douăsprezece patronate, dintre care jumătate nu sunt în stare să listeze măcar cinci firme înscrise în organizaţia lor, se calcă pe picioare pentru a reprezenta businessul autohton.

Nicăieri în Europa nu există atâtea uniuni, federaţii, confederaţii sau consilii patronale care să susţină că reprezintă mediul de business în dialogul cu autorităţile.

Totodată, niciun antreprenor român, director de multinaţională sau proprietar al unei companii mari nu se află la conducerea unuia din cele 12 patronate româneşti reprezentative la nivel naţional. Dacă liderii patronatelor nu mai cred în credibilitatea organizaţiilor pe care le reprezintă în Consiliul Economic şi Social, oamenii de afaceri se plâng adesea că nu au o organizaţie care să aibă un cuvânt greu de spus în deciziile care implică business-ul.

"Nu cred în modul în care sunt structurate patronatele din România. Dorinţa noastră este să formăm un patronat unic, să le desfiinţăm pe toate cele existente, pentru ca apoi să facem câte un patronat pe fiecare ramură în parte. Cine semnează contractul colectiv de muncă dacă există mai multe patronate în acelaşi sector?", susţine Ştefan Varfalvi, prim-vicepreşedinte al confederaţiei patronale UGIR. Medef în Franţa sau Confindustria în Italia sunt doar două exemple de patronate puternice europene, reprezentative pentru companiile din aceste ţări, iar vocea lor se face auzită în dialogul cu autorităţile atunci când se iau decizii care afectează mediul de business. În România, nimeni nu ştie - nici Guvernul, nici reprezentanţii Consiliului Economic şi Social (CES) şi nici confederaţiile patronale - câte din cele mai mari 100 de comp