În ultimii ani, migraţia spre Vest s-a feminizat; „supracalificarea" este o problemă pentru emigranţii din Italia; banii ONG-urilor franceze ajung în mâna romilor bogaţi din campuri. Acestea sunt doar câteva din temele discutate la o conferinţă care a adus la Bucureşti antropologi români şi străini.

Împreună cu Polonia, România a furnizat, după căderea comunismului, cel mai mare număr de emigranţi Vestului Europei. Ioana Vlase, de la Universitatea Neuchatel (Elveţia) a luat în discuţie feminizarea migraţiei româneşti după 2002 - dacă, în deceniul nouă, cei care-şi încercau norocul afară erau preponderent bărbaţi, după 2002 şi deschiderea graniţelor, femeile devin mult mai vizibile, ocupând piaţa muncii domestice (menajere, îngrijitori de bătrâni sau de copii). Pe de altă parte, înainte de deschiderea graniţelor, se mobilizau în special capii familiei: riscurile şi dificultăţile fiind mai mari, ei dormeau luni sau ani „la părăseală", în case abandonate - cercetătoarea prezintă cazul unui grup de 8 români care au fost lăsaţi să doarmă într-un astfel de imobil, cu condiţia ca locatarii să aibă grijă de animalele pe care proprietarul le creştea în casă. Studiul se bazează pe interviuri făcute cu emigranţi dintr-un sat din Vrancea; la începutul său, migraţia internaţională păstrează obiceiul migraţiei comuniste sat oraş: dacă înainte cei de la sat trimiteau alimente generaţiilor mai tinere de la oraş, acum „neamurile" din România trimit italienilor alimente făcute în casă (cârnat, tobă, carne afumată etc.).

Genul se află şi în centrul studiului lui Remus Anghel de la ISPN Cluj - însă mai interesante decât observaţiile de gen au fost cele referitoare la saşii din Timişoara stabiliţi în Nurnberg. După ce au ajuns în Germania, aceştia fie s-au simţit priviţi de sus, fie nu au reuşit să se adapteze, încât au început să-şi privească cu alţi ochi, mai toleranţi,