A doua editie a Festivalului Kinodiseea, in desfasurare pana in 30 septembrie, a programat unul dintre cele mai frumoase filme pentru copii facute vreodata, echivalentul cinematografic al "Micului Print", daca vreti - "Balonul rosu", de Albert Lamorisse, de la a carui premiera se implinesc 54 de ani. Distins cu Palme d'Or la Cannes si cu Oscarul pentru scenariu, "Balonul rosu" ramane cel mai important film al acestui cineast indragostit de libertate si de zbor, decedat intr-un accident de elicopter in 1970, filmand documentarul "Le Vent des amoureux".

"Balonul rosu" e o bijuterie de 30 si ceva de minute despre prietenia dintre un copil si un balon. Intre Pascal (interpretat de baiatul regizorului, Pascal Lamorisse), un baietel singuratic din Menilmontant si balonul rosu pe care il "cunoaste" intr-o dimineata, in drum spre scoala, amorul e imediat si reciproc. Balonul rosu il insoteste la scoala pana la usa, se joaca cu el nelasandu-se intotdeauna prins si nu se supara cand e scos pe geam afara (pentru ca bunica lui Pascal nu il primeste in casa, asa cum n-ar primi un caine muiat de ploaie.).

Frumusetea filmului creste de la an la an. Nu e vorba doar de faptul ca aproape toate casele si strazile pe care le vedem in film apartin unui Paris care nu mai exista, ci mai ales de frumusetea fiecarui cadru si de aerul inocent, nostalgic si atemporal al ansamblului. Pe fundalul caselor de pe care tencuiala se scorojeste si care in majoritatea timpului sunt imbracate intr-un albastru cetos, de dimineata de toamna tarzie, balonul rosu al lui Pascal aseaza o pata de culoare ca un strigat de victorie.

Exista o poveste mai ampla de-atat. Balonul il va enerva pe obtuzul director al scolii, care il va pedepsi pe copil, dar mai ales ii va face gelosi pe colegii lui Pascal, care il vor urmari pe copil prin cartier, ii voi fura balonul, si pana la urma il vo