S-a mai scuturat un "greu" şi nu oricine din această categorie de persoane publice, destul de restrânsă, în fapt: Vasile Blaga. Un personaj înconjurat de mult folclor, cu o aură aproape neştirbită de mână forte, de veteran intangibil al frecuşurilor politice.

Fără a avea cineva vreun drag aparte de fostul ministru de Interne, era temut şi respectat cu o înghiţitură în sec. Temut va fi şi în continuare, după ce şi-a dat demisia de onoare de la minister, un gest care nu s-a mai facut în politica românească de vreo douăzeci de ani încoace (de la răposatul ministru de la începutul anilor '90, Ioan Aurel Stoica). Şi singura contrapondere de imagine pe măsură la acel uluitor protest al uniformelor, care l-a transformat pe preşedintele Băsescu în şofer răbdător la semafor. Odată cu Blaga ar cădea şi o furtună de stele, care nu s-a mai văzut de la fuga cetăţeanului Hayssam (cine-şi mai aminteşte de el?). Mâine, Vasile Blaga va fi istorie la Interne, un minister unde se dovedeşte că nu poţi să vieţuieşti pe termen lung. Se pare că i s-a şi găsit repejor un înlocuitor. Cuminte şi cu ceva exerciţiu parlamentar.

Curajos, Emil Boc, supravieţuitorul numărul unu al guvernului s-a spălat pe mâini: demisia doar este un act de voinţă unilateral, prin care autorul vrea să scape de dureri de cap şi să nu le dea şi altora. Oricum, temutele Interne rămân la PDL. A întărit-o şi Cristian Diaconescu, printr-o intervenţie scurtă şi cam vexată: Gabriel Oprea nu dă Apărarea pe Interne şi nici Diaconescu funcţia de la UNPR pe Apărare. Luni, în economia comunicării PDL, subiectul "Blaga" a venit după câştigarea primăriei Baia de Aramă şi o viitoare întâlnire a primarilor democrat-liberali. Cu acelaşi leit-motiv: demisia este un act unilateral. Deci, ministrul demisionar a făcut-o cu propria minte, de bunăvoie şi nesilit de nimeni.

Prin plecarea lui Vasile Blaga din guvern peis