Dialogul ciudat dintre politistii protestatari si administratia prezidentiala seamana cu ciorovaiala dintre doua vecine guralive, care in cele din urma isi intorc spatele, ridicandu-si fustele in cap - ca semn de protest.
Indiscutabil cearta au demarat-o grosolan politistii, folosind o expresie, pe care decenta ma opreste sa o reproduc, dar care a facut deja ocolul tarii.
De unde atata indraznerala la politisti, sa-l apostrofeze pe presedintele tarii, cu o badaranie de nedescris si intr-un stil de stadion suburban, in loc sa fie pregatiti pentru onor, asa cum se cuvine unui om in unifoma?
Ma tem ca indrazneala vine chiar de la exemplul personal al presedintelui. Tot decenta ma opreste sa reproduc sintagma folosita de presedinte, in intimitate cu sotia, la adresa unei ziariste dupa ce ii smulsese acesteia reportofonul din mana.
Atunci societatea civila a reactionat, Basescu a fost reclamat la organizatiile de rromi, dar rromii s-au dovedit mai cavaleri si mai domni decat presedintele (in acel moment suspendat) si n-au revendicat pretentii.
Iertat prin marinimia rromilor, domnul Basescu a crezut ca-i merge si a continuat. Tot din motive de decenta nu-mi vine sa reamitesc aici alte expresii cu care a tot gratulat de preferinta ziaristii, dar, recent, chiar pe liderul Opozitiei - trimis cu epitetul in zona gradinii zoologice.
Acum presedintele culege cam ce a semanat. Politistul isi face socoteala ca are tot dreptul sa fie mahalagiu, daca presedintele nu se sfieste sa fie suburban. Am putea zice: ei, si? Daca vor sa se hartuiasca intre ei, este treaba lor, n-au decat.
Ei bine, treaba nu-i numai a lor. Cetateanul pana azi disciplinat, cand va vedea ca, dupa exemplul personal al presedintelui, mai urmeaza si exemplul personal al politistului, va incepe sa creada ca bunele maniere sunt vesti
