Desenează, pictează şi scrie poezii. A obţinut numeroase premii la concursurile de creaţie şi visează să publice primul ei volum de versuri.

La început a fost desenul şi prima ei creaţie a fost un cal, apoi a descoperit culoarea, iar mai târziu şi-a transformat gândurile şi sentimentele în versuri. „Prima mea lucrare bună a fost un desen care reprezenta un cal, animalul meu preferat. Văzând că am talent la desen, părinţii m-au încurajat şi am făcut cursuri la şcoala populară de artă. În 2000 am participat la prima mea tabără de creaţie alături de regetatul artist Nicolae Truţă şi am avut ocazia să expun alături de el şi Paul Tudor”, a spus Florica Popa.

„Este ultima generaţie de bătrâne cu şorţuri şi galoşi”

Bucuria primei expoziţii nu a fost umbrită de lipsa banilor, tânăra pictoriţă neavând pânze profesionale sau rame de calitate. „Prima expoziţie am făcut-o pe PFL, l-am dat cu aracet şi oxid de zinc şi am pictat pe el. Ca rame am folosit nişte simple stinghii pe care le-am bătut pe PFL. Dar asta nu conta, important era că aveam lucrări expuse într-o expoziţie mare”, a spus pictoriţa.

Florica a reuşit să îmbime două mari pasiuni ale ei, desenul şi scrisul. Compune poezii, iar lângă versurile pline de sensibilitate face şi un desen reprezentativ. „Poeziile mele sunt triste ca şi culorile din picturile mele unmde folosesc multe nuanţe de gri. Nu pot să redau bucurii pentru că pe acelea le trăim. Aştern pe foaie gândurile şi sentimentele mele, frământările mele”, a spus Florica Popa.

Cele mai mari dorinţe ale ei sunt să publice primul volum de versuri, dar şi să ia interviuri oamenilor de la ţară. „Nu ştiu dacă o să reuşesc să îmi văd versurile tipărite. Îmi doresc asta foarte mult. Aş vrea să lucrez şi cu meşterii populari, să stau de vorbă cu ei, dar şi cu alţi oamemi de la ţară. Este ultima generaţie de bătrâne cu şorţuri şi galoş