Prima traducătoare a Hertei Müller în româneşte povesteşte despre cum a afectat-o pe laureata cu Nobel faptul că prietenul ei de-o viaţă a semnat cu Securitatea între 1961 şi 1968. Romanul Norei Iuga, „Sexagenara şi tânărul“, tradus în germană, va fi lansat la 6 octombrie la Târgul de Carte de la Frankfurt.
De Oskar Pastior vă leagă o bună prietenie. Cum aţi reacţionat la aflarea veştii despre colaborarea lui cu Securitatea?
Am rămas paralizată. Am rămas mută, crispată, după care am început să plâng. Chestiunea este îngrozitoare. Eu sunt absolut sigură că Oskar şi-a trăit toată viaţa însoţit de o frică teribilă. L-am cunoscut foarte bine şi pot spune că el era în primul rând un om fricos. Sensibil, dar un om slab. El avea pe undeva această spaimă care caracterizează minoritarul, de orice natură ar fi acesta. Deoarece atunci când eşti altfel decât ceilalţi, eşti şi mai vulnerabil decât toţi ceilalţi şi poţi fi oricând agresat. El trăia cu o frică dublă: aceea a minoritarului etnic, fiind de origine germană, şi aceea a minoritarului sexual, fiind homosexual. Totuşi, această întâmplare foarte neplăcută nu-mi poate schimba părerea în niciun fel despre Oskar.
Cât de mult puteai fi şantajat pe seama homosexualităţii în România acelor ani?
Cunosc bine problema homosexualilor din România în anii '50, deoarece mama era dansatoare, iar mulţi dintre colegii ei balerini erau homosexuali. Ştiu că trei dintre ei au fost condamnaţi la câte cinci ani de puşcărie doar pentru că erau altfel. Situaţia era îngrozitoare. Oskar întorcându-se deja foarte, foarte traumatizat din deportarea din Ucraina, din lagărul de muncă, când l-a luat Securitatea la întrebări legat de „problemele" sale, ameninţându-l probabil cu închisoarea, probabil, s-a temut groaznic. Oskar era orice altceva decât un luptător sau un erou, un om extraordinar de bun, care nu ar fi putut să facă ră
