Intr-una dintre scrierile sale, Octavian Paler evoca o vanatoare de ciori, in care era folosita drept momeala o bufnita. Pasarea, oarba pe timpul zilei, fusese legata de un stalp, iar ciorile se repezeau asupra ei sa o loveasca, intrand astfel in bataia pustii vanatorilor.

Sarmana bufnita, oarba cum spuneam, si imobilizata, misca haotic din cap, terorizata de combinatia de zgomote amenintatoare din jurul ei, croncanitul ciorilor si suieratul gloantelor, intrebandu-se doar cand si de unde va veni lovitura fatala.

Cred ca aceasta povestire reflecta foarte bine starea actuala a romanilor. Aproape fiecare dintre noi este o bufnita inspaimantata, gandindu-se cu teama la ziua de maine si intrebandu-se in ce fel va mai fi lovit de cei care conduc. Insecuritatea aceasta teribila este numitorul comun al bugetarilor, iesiti in strada, si al celor care lucreaza in mediul privat, al celor ramasi someri si al celor care inca mai au un loc de munca, al celor care resimt deja scaderea veniturilor si al celor care se asteapta ca din zi in zi sa inceapa saracirea.

Si insecuritata aceasta genereaza un imens si deocamdata insurmontabil blocaj in economie, blocaj care afecteaza grav consumul si face imposibila relansarea economica. Am auzit oameni de afaceri spunand ca situatia e comparabila cu aceea de pe vremea lui Nicolae Vacaroiu.

Angajati sau angajatori, firme sau cei care practica profesii independente nu mai au curajul sa-si faca niciun fel de plan, nu mai au curajul sa se angajeze la vreo cheltuiala care depaseste strictul necesar pentru ca nu-si pot face niciun fel de proiectie cat de cat fundamentata macar pe termen mediu. Iar ce nu consuma ei, nu mai incaseaza altii, amenintati cu falimentul, si tot asa pana la falimentul cel mare al statului.

Impredictibilitatea din economia romaneasca a devenit mai grava decat criz