"Palatul Cotroceni nu este al meu, eu sunt un vremelnic chiriaş. Palatul Cotroceni este şi el, ca şi poliţia şi jandarmeria, un simbol al statului român. De aceea cred că în calitate de preşedinte nu pot asocia Preşedinţia României ca instituţie şi pe preşedintele României cu salariaţii dintr-o instituţie care au încălcat clar legea. Acesta este motivul pentru care am dat dispoziţie SPP să nu mai apeleze la nici o prestaţie a Ministerului de Interne. Poliţia şi jandarmeria nu au atribuţiuni directe în securitatea preşedintelui României, ci doar atunci când există o solicitare a SPP."

Asta a spus Traian Băsescu duminică seara, atunci când şi-a motivat gestul de a renunţa la serviciile Poliţiei şi Jandarmeriei. Partea de mijloc a expunerii sale este îmbârligată rău de tot, dar începutul, primele două fraze, sunt pe cât de limpezi, pe atât de corecte. Este vorba despre nişte persoane care vremelnic reprezintă nişte simboluri ale statului. Concluzia logică a acestui fapt ar fi trebuit să ducă la o aplanare firească a conflictului şi Traian Băsescu să ignore accesele de disperare ale celor câţiva poliţişti. Dar nu! El a renunţat la serviciile celor două INSTITUŢII. Carevasăzică Traian Băsescu îşi identifică, în veşnicie, persoana cu cea a INSTITUŢIEI prezidenţiale. Dacă s-ar fi considerat cu adevărat "un vremelnic", foarte uşor ar fi înţeles că huduielile sunt provocate de cetăţeanul Băsescu Traian şi îi sunt adresate exclusiv. Dar când vorbeşte, în partea a doua, despre "preşedintele Romaniei" şi "salariaţii dintr-o instituţie" este clar că pe respectivii îi vede ca pe nişte "vremelnici", care beneficiind de statutul oferit de instituţiile pe care le reprezintă i-au adus lui, Zeus, o gravă ofensă. Drept pentru care mânia olimpiană s-a abătut crunt, ca două fulgere, asupra celor două "simboluri" care au oblăduit asemenea ipochimene.

Şi încă ceva, î