Una dintre dificultăţile de care ne lovim atunci când încercăm să argumentăm riguros în materie politică este prezenţa clişeelor. Chiar şi publicul cultivat ştie că doctrina conservatoare (conservatorismul liberal, pentru a fi ceva mai precis) este anglo-saxonă. Sau anglo-americană. Și, prin urmare, prea puţin relevantă pentru noi, cei din Estul Europei.
Ceva nu apare în această ecuaţie. Rolul şi semnificaţia Irlandei. Burke însuşi era anglo-irlandez, născut la Dublin şi educat într-un colegiu iezuit, în Franţa. Francis Hutcheson, figura seminală a Iluminismului scoţian, s-a născut tot în Irlanda, într-o familie prezbiteriană. Partidul Conservator irlandez a avut o istorie distinsă în secolul al XIX-lea, fiind reprezentat şi în Parlamentul din Westminster.
Altceva este însă cu adevărat important. Pentru a înţelege ce anume, să ne amintim câteva date istorice.
Irlanda a fost, secole întregi, într-o relaţie de subordonare faţă de Anglia. În secolul al XVI-lea, înainte de întemeierea coloniilor engleze din Lumea Nouă, teritorii întinse din Irlanda sunt confiscate şi colonizate de englezi. Pe harta politică a vremii apăruseră Plantaţiile irlandeze (Plantations of Ireland). Catolicii, care formau majoritatea populaţiei, erau discriminaţi. Represiunea lua uneori forme brutale.
Irlanda ajunsese, chiar şi după uniunea în cadrul Regatului Marii Britanii şi al Irlandei (1801), într-o situaţie de subdezvoltare cronică. În 1740 o foamete produsă de colapsul culturilor de cartofi a ucis un sfert de milion de oameni. Apocalipsa s-a produs în anii 1840, când recolta de cartofi a fost grav afectată de un parazit. Populaţia s-a prăbuşit. Literalmente. Circa un milion de oameni au murit şi circa un milion au emigrat. Un sfert din populaţie.
Există în zilele noastre un fel de percepţie difuză a doctrinelor politice. Credem, spre exemplu, că aceste do
