Natura Munteniei sau splendoarea fanată a Veneţiei, dar şi portrete sau naturi statice sunt printre temele predilecte ale lui Teodor Răducan. O elegantă apariţie recentă readuce în atenţie opera unui artist plastic dintr-o generaţie mai veche, dar cu o carte de vizită remarcabilă: Teodor Răducan.

Albumul retrospectiv al artistului, intitulat „Repere antologice", este scos anul acesta de editura ieşeană Printco, cu sprijinul Uniunii Artiştilor Plastici şi al altor câteva instituţii. O frumoasă prezentare grafică, hârtie de calitate (de o discretă culoare gălbuie), copertă cartonată şi supracopertă, totul elegant şi neţipător, ansamblul se potriveşte de minune cu natura lucrărilor artistului prezentat: o pictură mai tradiţională, dar deloc desuetă, care mizează pe nuanţă şi pe rafinament. Tonul pianissimo, de observaţie atentă, deloc ţipător, este la ani-lumină distanţă de artişti mai „contemporani", care şi-au construit cariera, cu mult sau mai puţin talent, bazându-se pe tuşe scandaloase şi pe provocare. Personalitatea artistului rămâne în umbră în aceste lucrări, atmosfera care se degajă este una de calm, de linişte şi de farmec al lucrurilor; „luxe, calme et volupté", cum ar spune franţuzul.

Fire sfioasă şi meditativă

Lucrările lui Teodor Răducan sunt în mare majoritate peisaje, gen căruia autorul (născut în 1938 la Bucureşti) i s-a dedicat cu asiduitate întreaga viaţă. Artistul este introdus cititorilor de un text semnat de Petre Oprea, cunoscut critic de artă şi fost director al Muzeului Naţional de Artă, care pune într-un cadru general personalitatea artistică a lui Răducan: „În cadrul generaţiei de absolvenţi ai institutelor de artă plastică din deceniul al şaptelea, printre cei care şi-au dedicat arta lor în special peisajului şi i-au rămas fideli se remarcă şi Teodor Răducan.

Firea sa sfioasă şi meditativă, copilăria şi adolescenţa petr