Intr-o lunga confesiune televizata din 2002, anul cind Adrian Podoleanu rostuia 75 de ani de viata, artistul ni se dezvaluia ca un promotor statornic si roditor al culorilor de apa. El se inscrie astfel, cum ne marturisea, in continuitatea lucrarii zugravilor ce-au plasmuit frescele manastirilor bucovinene, minuitori desavirsiti ai acestei tehnici artistice. Indeobste, cind se vorbeste de culorile de apa, gindul zboara la acuarela, gen cultivat de Adrian Podoleanu cu gratioasa, originala si, in acelasi timp, puternica rostire. Zamislirile sale pe acest tarim, ca niste expresii distilate ale sublimului din realitatea inconjuratoare, poeticesti privelisti parca ale visarii cu ochii deschisi, l-au impus pe pictorul de la Iasi ca pe unul dintre maestrii genului din Romania. Dar dupa ce a suit atit de inalt in aceasta partitura, creatorul a cam incetat sa o mai frecventeze cu asiduitatea inceputurilor si s-a dedat uleiului si pastelului, ceea ce i-a adus chiar unele reprosuri din partea celor care duceau dorul creatiilor sale in acuarela. Acestora Adrian Podoleanu le-a raspuns de fiecare data, negind ruperea de culorile de apa. Dimpotriva, a spus artistul, faptele sale de arta demonstreaza situarea pe mai departe in acest univers si pun in lumina efortul lui de a ajunge la expresivitati si rezolvari noi. Adrian Podoleanu, cum ne-o arata elocvent lucrarile intregii sale creatii, a zidit pe temelia culorilor de apa si cind a lucrat in ulei. Peliculele succesive de ulei, asezate rafinat peste culoarea primara, genuina, n-au facut decit sa puna in valoare mai bine sclipatul de nestemat rar al cromaticii sale. A rezultat din aceasta maniera de lucru, fruct al unor cautari lungi, laborioase, rabdurii si rodnice, o caracteristica particulara a picturii podoleniene, nobletea si pretiozitatea colorismului. In aceste translucide si sclipitoare colori se scalda peisajele lui Adrian