"Intotdeauna m-am intrebat cum arata braconierii de pe pescadoarele turcesti care afiseaza steaguri la intamplare si care sunt somati cu sute de focuri de arma de politistii romani de frontiera. Judecand dupa stirile din Romania, scenariul este intotdeauna acelasi. Braconierii turci arboreaza la misto steagul Ucrainei sau al Romaniei sperand sa treaca neobservati, politistii romani de frontiera le iau urma si ii someaza cu mitraliera pana cand se predau, dar nu inainte de-a arunca peste bord cea mai mare parte din captura. In final pleaca toti acasa, mai putin comandantii care sunt cercetati in stare de libertate", scrie Ioana Hodoiu pe blogul de calatorie theblacksea.eu.

"Ei bine i-am intalnit. In micul port din Kiyiköy in care se leganau mai multe ambarcatiuni de pescuit decat toata flota romaneasca, si nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la pescarii nostri care par desprinsi din preistorie cand se urca in barcile lor scorojite facute parca dintr-un singur trunchi. Plasele de pescuit erau frumos stivuite la soare, baracile in care se descarca pestele curatate luna, iar pescarii sorbeau ceai dupa ceai privind in zare. Pe mare era furtuna si vremea nu anunta sa se indrepte mai devreme de trei, patru zile. Veseli si dornici de conversatie si-au tras scaunele in jurul nostru si au inceput sa ne intrebe de sanatate, agatandu-se de seful lor, singurul vorbitor de limba engeza din port.

Cand am raspuns Romania, am stiut cu precizie ca se vor lumina la fata si vor da din cap incantati “Hagi, Hagi. Lucescu.”. Ei bine, nu. Cand au auzit Romania au inceput sa ranjeasca complice si sa schimbe intre ei priviri bine dispuse. Cativa s-au ridicat si si-au intins mainile in fata cu incheieturile lipite. “Mai toti de-aici au stat cel putin cateva zile in arest in Romania pentru braconaj” ne traduce seful lor, si ne spune ca si fratele lui, nu mai tarziu de pr