Noaptea plouă de parcă ar turna cu găleata, dar dimineaţa soarele străluceşte din nou învingător peste străzile oraşului. Mă grăbesc spre Gimnaziul „Nicolae Bălcescu” din Târgu Mureş, unde mă aşteaptă copiii din clasa I C. Urc la etajul unu al clădirii galbene din curtea şcolii şi găsesc cu uşurinţă clasa învăţătoarei Nagy Imola Izabella. În sala cochetă, frumos amenajată cu tot felul de materiale didactice, dulăpioare albe cu sertare, tăbliţe agăţate printre ele pe perete, băncuţe mici, moderne cu scăunele potrivite pentru cei mici, toate astea mă duc cu gândul la o sală de grădiniţă! Cei 25 de copii, printre care sunt câţiva atât de mărunţi încât nu e de mirare că o strigă uneori pe Nagy Imola, „doamnă educatoare” ba chiar şi „mămică”, mai ales cei care nu au fost la grădiniţă. Când îi întreb unde le place mai mult, la grădiniţă sau la şcoală, disting răspunsuri pro şi contra în corul entuziasmat al vocilor de copii. Învăţătoarea lor îi ţine în frâu cu pricepere, deşi unii încearcă fel de fel de metode de a mai părăsi banca. „Îmi permiteţi să-mi ascut creionul?”, întreabă un băieţel şi alţi doi se înrolează lângă el, gugulici la coşul de gunoi. O fetiţă se grăbeşte la „toaletă” iar un alt băieţel încearcă a treia variantă, cerând permisiunea de „a bea un strop de apă”. După ce trec emoţiile de început, copiii se bucură că vor apărea în ziar şi la poza de grup cu greu reuşim să-i prindem nemişcaţi şi să nu clipească niciunul! Învăţătoarea lor, absolventa Liceului Bolyai, a urmat facultatea la Univeristatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, licenţiată fiind în 2004, se declară pasionată de profesia de educator. „De mic copil mi-a plăcut să mă ocup de copii, să-i învăţ, să discut cu ei, să-i văd cum se dezvoltă”, povesteşte Nagy Imola. Astfel aflu că au avut două şedinţe cu părinţii, uniformele sunt în stadiu de pregătire, iar metoda tradiţională de predare es