Scriitoare de origine română, Herta Müller se află în aceste zile în România, fiind la prima vizită oficială în ţara noastră după câştigarea Nobelului.
Interviurile şi conferinţele de presă ale Hertei Müller nu sunt nici provocatoare, nici pline de remarci spirituale; cu toate astea, nu sunt deloc plictisitoare. Scriitoarea are o calitate frapantă - francheţea. A spune ce gândeşti, în cuvinte clare, lipsite de mănuşi diplomatice nu este calitatea numărul unu a personalităţilor publice, fie ele din Est sau din Vest. Deviza lui Wittgenstein, „Tot ce se poate spune se poate spune clar", se potriveşte de minune şi conferinţei de presă de ieri de la Hotelul Intercontinental.
„Treaba României nu este ca eu să mă simt acasă"
Când a fost întrebată dacă ar accepta o distincţie naţională de top, Herta Müller a răspuns tranşant şi fără să-şi ascundă sarcasmul: „Nu mă interesează tinichelele. Nu vreau, nu mă interesează". Tăioasa afirmaţie vine într-un context în care, zilele acestea, un grup de asociaţii anticomuniste (Fundaţia Memoria, Corneliu Coposu, 21 Decembrie etc.) au propus preşedinţiei acordarea Ordinului Naţional „Steaua României" Hertei Müller, pentru „lupta pentru condamnarea criminalităţii comunismului, pentru decomunizarea României şi a întregii lumi". Reacţia dură a scriitoarei e consecventă cu poziţia pe care a afirmat-o de-a lungul timpului - într-un interviu din 2007 acordat României Libere, scriitoarea a avut cuvinte critice despre demagogia condamnării comunismului („un gest simbolic şi fără sens, ba chiar deplasat... să începem cu gesturi simbolice după 15-20 de ani mi se pare inutil şi nu văd sensul acestui act teatral"). „Pentru România", a afirmat ieri Herta Müller, „este mai rău decât pentru mine. Cred că oricine stă aici a sperat că, după căderea dictaturii, o să fie lucrurile clarificate. Cred că asta i-a dezamăgit pe toţi, nu
