În timp ce întreaga lume celebrează astăzi Ziua Internaţională a Dreptului de a Şti, în România, aplicarea legii nr. 544/2001, legea privind liberul acces la informații de interes public nu constituie un motiv de sărbătoare. Liberul acces la informaţii de interes public reprezintă, după vot, al doilea instrument democratic pe care cetăţenii şi societatea civilă îl au la dispoziţie pentru a responsabiliza clasa politică.   Folosind constant această importantă lege în contextul analizelor/rapoartelor sale de cercetare şi al evaluării activității parlamentarilor, membrilor Guvernului sau primarilor, Institutul pentru Politici Publice (IPP) constată următoarele dificultăți majore la nivelul anului curent:   1.      Autorități ale administrației publice centrale și locale desconsideră în mod asumat hotărâri ale instanțelor de judecată pronunțate în favoarea ONG-urilor care cer acestor autorități diferite tipuri de informații de interes public.   În 2008, Institutul pentru Politici Publice (IPP) acționa în instanță Primăria Capitalei, pentru instituirea, prin Hotărâre a Consiliului General, a unei taxe de copiere a documentelor de interes public, în valoare de 1 leu pe pagină, mult mai mare decât prețul pieței serviciilor de copiere din Capitală la acea vreme. Chiar dacă instanța a dat dreptate IPP, imediat ce a primit hotărârea acesteia, Primăria Generală a adoptat o nouă hotărâre identică, sfidând practic și instanța judecătorească și societatea civilă care urmărea să își exercite un drept important într-un stat democratic.   2.       Funcționarii publici din instituții publice fac tot posibilul, mai ales în ultimii ani, când atenția asupra aplicării legislației transparenței a scăzut per ansamblu, să descurajeze pe oricine este interesat să ceară informații despre activitatea acestor autorităţi.   Iată câteva metode întâlnite în mod frecvent, din păcate mai