De aceea, păstrarea alianţei dintre apărătorii valorilor tradiţionale şi cei ai libertăţii economice continuă să fie la fel de necesară ca şi în timpul Războiului Rece. Ambele tabere au, în primul rând, responsabilitate în faţa realităţii. Iar realitatea obligă la constatarea că o societate bazată pe apărarea valorilor (familie, dreptul la viaţă etc.) fără piaţă liberă este o utopie extrem de periculoasă, iar un capitalism ce nesocoteşte sau e indiferent faţă de valorile civilizaţiei iudeo-creştine se sinucide. Mai limpede, una fără alta, valori fără capitalism ori capitalism fără valori, sunt la fel de imposibile. Mai devreme sau mai târziu, orice astfel de proiect eşuează în mâinile stângii revoluţionare, ducând la dezastru popoare întregi.
Nu e însă vorba doar de o alianţă tactică între apărătorii valorilor tradiţionale şi susţinătorii pieţei libere în faţa unui adversar comun. Raţiunile sunt mult mai profunde, religioase, filosofice, istorice.
Noţiunea de libertate individuală a apărut într-un anumit context cultural, şi nu în altele; în lumea antică, filosoful grec şi profetul iudeu sunt primele personaje care susţin adevărul, la care au ajuns prin raţiune, respectiv, revelaţie, având dreptate chiar dacă sunt singuri împotriva cetăţii sau obştii întregi; această atitudine ar fi fost considerată o nebunie în toate celelalte civilizaţii, din acea vreme sau din alte vremuri şi locuri. Creştinismul însă are la bază aceste două surse, filosofia greacă şi revelaţia biblică, prin profeţi, apoi prin Întrupare. Nicio altă cultură, indiferent de contribuţiile ei la dezvoltarea tehnicii sau dovezile ei de înţelepciune, nu a pus şi nu pune preţ pe valoarea persoanei umane şi a libertăţii ei.
Tradiţia creştină autentică, atât cea apuseană, cât şi cea răsăriteană, se caracterizează printr-un solid şi sănătos realism. Dacă nu ar fi aşa, nu s-ar putea explic
