Castanele comestibile, cunoscute ca fiind o sursă importantă de vitamine şi minerale, sunt considerate mană cerească pentru persoanele cu astenie fizică şi intelectuală, pentru bătrâni şi copii.
„Arborele de pâine“ sau castanul produce fructe comestibile, folosite de multe popoare, mai ales pentru fabricarea bomboanelor, a făinii, dar şi a altor produse cu un conţinut ridicat de carbohidraţi. De mii de ani, ele sunt utilizate ca substitut al cartofilor, fiind extrem de populare în Italia, Spania, Grecia, Japonia sau China. Castanul comestibil este originar din sudul Europei şi al Asiei Mici. Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut încă de pe vremea Romei antice. Astăzi, exemplare vechi de sute de ani de castani pot fi găsite în întreaga Europă, din Anglia până în România şi din Italia până în Germania.
Utilizare practică
Castanele conţin de două ori mai mult amidon decât cartofii, fiind produse de bază în panificaţie în ţările din Asia sau Europa de Sud. Făina de castane conţine circa 7% proteine, 3% grăsimi, 83% substanţe hidrocarbonate, 4% celuloză şi 2,7% substanţe minerale, având o valoare nutritivă foarte apropiată de cea a făinii de grâu. De altfel, făina de castane este preferată de producătorii de halva, ciocolată, prăjituri şi chiar pâine pentru realizarea unor sortimente speciale. De asemenea, fructele sunt utilizate ca ingredient de producătorii de ciocolată şi delicatese, fiind frecvent coapte sau prăjite. Castanele prăjite sunt la mare căutare în Franţa, Italia şi, mai ales, în Corsica. Spre deosebire de alte fructe lemnoase, castanele au foarte puţine calorii (între 100 şi 170 g) şi aproximativ 34 g de fibre, fiind preferate şi de persoanele aflate la dietă. Unul dintre cele mai energizante preparate pentru o cură de slăbire este amestecul de piure de castane şi brânză de vaci de
