Britanicul Sam Haywood spune că pasiunile sale ascunse sunt colecţionatul de obiecte, privitul norilor şi cântatul în aer liber. Muzicianul, care a înregistrat la pianul celebrului compozitor romantic, a concertat duminică la Ateneul Român în cadrul evenimentului „Chopin trăieşte! “. El este cunoscut şi pentru compoziţia „Cântecul pinguinilor“, compusă după coloana sonoră a filmului „Calea Împăratului“.

Ce e actual în muzica lui Chopin, prin ce „trăieşte“?

Compoziţiile lui Chopin sunt legate pur şi simplu de condiţia umană – care rămâne mereu aceeaşi. Dacă ne gândim că oamenii de ştiinţă au sugerat că formele pe care le ia muzica oglindesc structuri ale creierului, înseamnă că muzica nu face altceva decât să reflecte caracteristici fundamental umane.

Şi cum le identifici în muzică?

Există întotdeauna un puls flexibil, o respiraţie şi o tensiune emoţională, dar şi relaxare – mai ales în cazul lui Chopin – în sistemul de tonuri, un sistem care e şi el bazat pe nişte legi naturale – ale fizicii. Pe mine unul mă fascinează lucrurile misterioase care ne fac să distingem între muzica extraordinară şi muzică al cărei sunet e doar bun. E o judecată care ţine de instinct şi-mi place că nu ştiu de ce sunt în stare s-o fac – mă trimite cu gândul la ceva dintr-o sferă înaltă, la care mulţi râvnesc, dar la care puţini pot ajunge.

Ai cântat şi înregistrat Chopin la pianul la care a lucrat compozitorul însuşi, în 1849, în ultimul an din viaţă – un Pleyel din 1846. Cum ţi-ai ţinut firea? Cred că a fost ceva presiune emoţională.

Da, m-am temut de înregistrare. Mai întâi, când mi-am dat seama câtă responsabilitate implică să cânt la un instrument atât de minunat şi cu aşa o mare valoare istorică. Apoi, când a trebuit să mă întorc la muzica lui Chopin şi să găsesc abordări noi pe care să le scot la iveală, cu claritate, pentru