O poveste atipică despre un triunghi conjugal, fără istericalele autohtone de rigoare…Adriana Hanganu (Mirela Oprişor) e fantastică în „Marţi, după Crăciun“. Păcat că nu e personajul principal.

Cinema-ului românesc actual, orientat testosteronic, îi lipsesc femeile tinere, puternice, care să nu fie martirizate de istorie, familie sau bărbaţi (un amic spunea ceva mai plastic că eroinele recente au în comun faptul că „toată lumea se c... în capul lor"). De aceea Adriana e atât de diferită: nu vrea să fie o victimă şi refuză jumătăţile de măsură.

Paul, probabil, s-a simţit mereu inferior acestei femei de carieră şi mame relaxate, o fiinţă caldă, amuzantă, dar şi caustică şi demnă, capabilă să vadă bulshit-ul mascat de orgoliul masculin. Atunci când îi aruncă anostului ei soţ adulterin: „eşti o mare dezamăgire pentru mine!", înţelegem perfect ce vrea să spună (una dintre cele mai devastatoare replici pe care mi-a fost dat s-o aud în ultima vreme, (alături de „E inuman! E inuman!", strigătul de animal rănit al lui Rebengiuc către birocraţi din „Medalia de onoare").

Îţi vine s-o îmbrăţişezi. Nu pentru ca ţi-ar cerşi mila, ci dimpotrivă, pentru că e atât de mişto... Sau, mai bine, ai lua-o la o la o bere ca să faci haz de necaz de nefericirile tale sentimentale, pentru că ştii că te-ar remonta şi nu te-ar lăsa să-ţi plângi de milă.

Expert în cearta domestică

Radu Muntean e autorul celor mai bune scene de ceartă domestică din cinema-ului românesc. Bătălii crunte în cuvinte sângeroase şi în elaborate planuri secvenţă. Însă, în „Boogie", Marinca e abandonată în camera de hotel în favoarea grupului jalnic de prieteni. Şi aici, după o o scenă fabuloasă cu vorbe care se adună şi vieţi ce se deşiră, camera o părăseşte pe Adriana şi îl urmează pe Paul şi aproape că te doare sufletul din cauza asta. E greu să stai cu el... Şi nu pentru că e cel care înşa