Acum, la aproape 6 ani de când justiţia se autoguvernează (prin Consiliul Superior al Magistraturii), vedem că această variantă a fost un eşec şi nu există justificare legitimă pentru a continua.
Legitimitate există numai pentru soluţiile care pot curăţa sistemul şi pot satisface interesul public: justiţie legală, dreaptă şi previzibilă, fără corupţie, incompetenţă şi rea-credinţă. Aceste schimbări pot veni numai prin forţa şi priceperea unor agenţi ai schimbării din afara caracatiţei politico-juridice, care să poată impune reguli şi sancţiuni severe, fără excepţii şi fără întârzieri.
Este clar că vremea discuţiilor, rugăminţilor şi a soluţiilor limitate la planuri pe hârtie şi declaraţii de moment a trecut. Îmi amintesc că, după apariţia raportului Comisiei Europene, în iulie 2010, prin care sistemul judiciar este criticat, CSM a răspuns printr-un comunicat în care ne spunea că va analiza raportul şi îşi va da cu părerea. Ce să mai analizezi? Trebuie să faci! Şi un pas normal ar fi fost ca cesemiştii să îşi dea demisia după 5 ani de eşec. Niciunul nu şi-a dat demisia, iar unii dintre ei se pregătesc să mai stea (ilegal) nişte ani. De aceea, nu văd decât soluţii radicale; negocierile şi politeţurile au eşuat, trebuie acţiune. Iar cei curaţi şi profesionişti din sistemul juridic, cărora le este ruşine cu ceilalţi, trebuie să vorbească cu glas tare şi să ia parte la schimbare. Şi, desigur, trebuie recâştigată încrederea populaţiei că se poate. La fel şi cu anticorupţia. Cei care încearcă să o arunce în derizoriu vin în primul rând din clasa politică. Căci multora le convine reţeaua mafiotă care îi îmbogăţeşte, îi scapă de pedepse şi le menţine averile, pe care, cu nervozitate şi aroganţă, susţin că nu trebuie să le justifice. Dacă ar fi trăit în SUA, fiscul i-ar fi întrebat de mult de unde şi i-ar fi curăţat de orice bun şi ban care nu se poate e
