În Franţa este dezbătut în Parlament în acest moment un nou proiect de lege privind imigraţia, dar dezbaterea este mai largă. Pentru că mulţi specialişti, sociologi, oameni politici se întreabă de ce nu funcţionează integrarea străinilor în Franţa. Ba chiar mai mult, unii se întreabă de ce Franţa nu reuşeşte să se facă iubită şi respectată de imigranţii pe care-i primeşte.
În Franţa este dezbătut în Parlament în acest moment un nou proiect de lege privind imigraţia, dar dezbaterea este mai largă. Pentru că mulţi specialişti, sociologi, oameni politici se întreabă de ce nu funcţionează integrarea străinilor în Franţa. Ba chiar mai mult, unii se întreabă de ce Franţa nu reuşeşte să se facă iubită şi respectată de imigranţii pe care-i primeşte.
O întrebare gravă, chiar dureroasă, pe care şi-o pune un expert economist, Michel Godet, în cotidianul LE FIGARO. Cum să ne explicăm faptul, se întreabă el, că unii francezi de origine magrebină au atitudini stupefiante în faţa simbolurilor franceze?
De exemplu, pe stadioane, cînd răsună, înaintea unui meci, imnul naţional francez, Marseilleza, aceşti tineri de origine magrebiană încep să fluiere şi să huiduiască, iar uneori scot şi agită steagurile din ţările lor de origine: Algeria sau Marocul.
Cum e posibil, se întreabă deci expertul nostru, ca în Statele Unite imigrantul de origine magrebiană să-şi afişeze cu mîndrie steagul american pe balcon, iar în Franţa să deteste drapelul tricolor francez?
Greu de înţeles aceste atitudini, cu atît mai mult cu cît Franţa este o ţară care primeste numeroşi străini şi imigranţi pe teritoriul ei. În ultimii zece ani au fost naturalizaţi 140 000 de străini pe an.
Iar condiţiile în care este acordată cetăţenia franceză sunt mult mai simple decît procedează de exemplu Olanda, Danemarca, Statele Unite sau Canada. Dar poate că exact aici este problema, se între
