Pentru că sunt prost. D'aia! Pentru că sunt Dragoş Moldovan. Dac-aş fi deştept şi nu Dragoş Moldovan m-aş fi procopsit şi eu până acum, în ordine, cu un mandat de deputat, cu unu-două-trei de ministru pe ici-pe-colo-pe-te-miri-unde-pică-bani, cu ceva mandate de primar al Capitalei, unu, două, acolo, cât-de-cât să fie bine, unu' juma' dacă n-avem bani de două, ce Doamne iartă-mă!, să fie bine pentru toată lumea, după aia, dacă n-aş fi fost prost, m-aş fi ales preşedintele României. Mânca-v-aş! Eu la Cotroceni... păi ce să zic, ce mai, ce să vă povestesc, adiCĂ CUm?, eu prin grădinile frumos mirositoare ale Palatului, eu pe aleile lui îngrijite, eu la volanul Loganului personal pus la dispoziţie de Serviciul de Protecţie şi Pază, eu, eu, eu însumi, în relaţia cu presa???!!!, eu gândind la binele ţării, eu acţionând intransigent în direcţia asta, eu obosit după o zi lungă de muncă în slujba ţării, întorcându-mă la volanul aceluiaşi, deja celebru, Logan, fost Dacia, acasă, la soţie şi, era să spun, copii, lacrimile sunt pentru cei slabi!, fetele jertfite lumii ăsteia parcă fără margini, fără hotare, rece şi mercantilă, una într-un colţ al lumii, alta într-altul, eu, regăsindu-mă doar în braţele soţiei şi ale patriei, slujindu-le pe amândouă cu egală abnegaţie şi dăruire!!! Oh.

Da' eu nu sunt Traian Băsecu, eu sunt un prost. Dacă aş fi deştept aş putea să sfidez orice autoritate a ţării asteia, m-aş pune eu, moţ, deasupra tuturor, şi aş suferi în tăcere pentru binele compatrioţilor mei pe care i-aş pedepsi drastic pentru o vină viitoare, inevitabilă, e adevărat, cu o strângere de inimă mare cât o înjurătură. Da' eu nu sunt Traian Băsescu. Eu sunt Dragoş Moldovan. Un prost. Un meschin. Un lipsit de perspectivă. Şi de viziune, totodată. Eu nu mă pot răzvrăti împotriva a nimic, nici măcar a vecinilor mei pe care îi stimez pentru că au făcut mai multe în viaţă decâ