"Jazzul este ca dragostea. Nu poţi iubi fără să ţii seama de vibraţiile care vin din cealaltă parte, este un tot care se modifică încontinuu. Nu există scheme prefabricate", spunea celebra interpretă, a cărei voce se aude nu doar în România, ci şi peste Ocean, unde a fost numită "a doua Ella Fitzgerald". Teodora Enache îşi sărbătoreşte mâine ziua de naştere.
Debutul său a avut loc în 1993, o dată cu Festivalul de Jazz de la Sibiu, încununat cu premiul pentru debut. Au urmat apoi Festivalurile de Jazz de la Bucureşti, Braşov, Iaşi, Timişoara. În câţiva ani Teodora avea să ajungă o importantă prezenţă pe scena jazzului internaţional, vizitând printre altele Germania, Rusia, Italia, Franţa, Elveţia şi susţinând numeroase concerte, alături de Johnny Răducanu, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi alţi artişti români în SUA. Premiile nu au întârziat să apară, la fel şi elogiile criticilor şi presei.
"Povestea" sa a fost la fel primită şi de un public avizat şi de unul neavizat, şi de publicul francez, şi de cel american, şi de cel din România. "Trebuie să spun că niciodată nu mă pregătesc pentru o anumită întâlnire, nu îmi mentalizez publicul ca şi cum aici ar fi unul, dincolo altul... Dacă întâlnirea cu muzicienii este bună, publicul intră direct pe scenă şi interacţionează cu mine", spunea artista într-un interviu.
"Teodora Enache cântă tot ceea ce trăieşte. Fiecare experienţă, fiecare emoţie se adună în creuzetul fiinţei mele şi urcă încet, încet, ca într-un proces magic de alchimie... Şi în timp, se transformă în sunet... Cântul meu...
Mă întrebaţi ce iubeam la 20 de ani, la 30 şi ce iubesc acum. Aş povesti mai degrabă ce cântam în fiecare perioadă menţionată. La 20 de ani cântam Zborul, cu neliniştile şi cu întrebările lui, înconjurat de visare, de îndrăzneală şi cutezanţă. La 30 de ani cântam Flacăra, zbuciumul, vâltoarea dragos
