….Sau în traducere liberă (dar pe care o evit şi veţi vedea voi de ce în cele ce vor urma) „Bucătăria Cabinetului”….

După ce ieri am fost total neinspirată şi am urmat sfaturile primite în trecut (NU scrii ceva doar ca să bifezi că ai scris – ca dovadă că ţin minte sfaturile bune şi constructive pe care mi le daţi), azi m-am gândit să scriu despre implicarea femeilor în politică.

Nu a fost o decizie uşoară pentru că îmi încalc deja una dintre promisiunile pe care mi le-am făcut mie atunci când m-am apucat de scris pe Pandora’s. Totuşi este un subiect pe care vreau să îl abordez dintr-o altă perspectivă decât cea la care vă aşteptaţi. Nu am de gând să vorbesc despre femeile din politica românească, despre aceleaşi personaje care ţin mereu paginile ziarelor, indiferent că „poartă” roşu, portocaliu sau galben-albastru. Poate ar trebui să mai menţionez în acest preambul că nu îmi voi expune punctul de vedere nici aici, nici ca răspuns la comentariile ulterioare, cu privire la „politicienele” autohtone.

The Kitchen Cabinet este o campanie ce încurajează femeile din USA să îşi expună punctele de vedere şi să se facă auzite şi de la Washington. Din perspectiva mea, citind textele postate pe site-ul lor, scopul este mai degrabă de a încuraja femeile să iasă la vot în perspectiva alegerilor care se vor desfăşura la ei, în noiembrie. Trebuie să recunosc că strategiile de campanie ale americanilor mi se par geniale comparativ cu cele practicate în România dar este real că se adresează şi unui alt tip de public. Dacă americanii (pe care deşi îi respect pentru foarte multe lucruri, nu îi consider neapărat „cei mai cei” de pe planetă) votează în baza unor argumente concrete iar candidaţii au un discurs constructiv presărat cu soluţii pe termen scurt, mediu şi lung, românii votează emoţional şi o retrospectivă a ultimilor 20 de ani, ar putea demonstra măcar pa