Lucrările tânărului târgoviştean au ajuns dincolo de Ocean, în Statele Unite ale Americii.

A avut încredere în Dumnezeu, în sine şi amers mai departe. Optimismul şi dorinţa de a face ceva desăvârşit nu i-au lipsit niciodată, chiar dacă sănătatea nu l-a ajutat prea mult. Cătălin Uţina nu se plânge de copilăria sa, dar nici nu poate spune că a fost una fericită. A petrecut mult timp prin spitale, fiind diagnosticat cu semipareză spastică. Boala l-a ţinut la pat, nu i-a dat voie să se mişte aşa cum şi-ar fi dorit. Cătălin a reuşit însă să depăşească obstacolele impuse de soartă. A căutat refugiu în artă, în frumos. Şi-a luminat sufletul cu visele sale, expuse cu calm, precizie şi multă culoare pe pânză.

Migăleşte luni de zile la un tablou

Cătălin Uţina pictează de la vârstă fragedă. A deprins tainele artei de la tatăl său, care picta şi sculpta. Încet-încet şi-a format propriul stil, propria personalitate artistică. Şi-a dat seama că poate să fie util, că boala nu-i blochează speranţele. Totuşi nu a reuşit să urmeze şcolile pe care le-ar fi dorit, dar nici nu s-a lăsat înfrânt. A dat frâu liber pasiunii sale pentru pictură. A urmat Şcoala Populară de Artă de la Târgovişte. Acasă, la Valea Voievozilor, şi-a încropit un atelier. Cătălin lucrează ca încasator-parcare în oraş. De-abia aşteaptă să ajungă acasă pentru a se aşeza în faţa şevaletului. Este atras în mod deosebit de peisagistică şi natură statică. Este pasionat şi de reproduceri după marii clasici. Migăleşte mult timp la un tablou. „Lucrez câteva luni la o pânză. De multe ori, mi se întâmplă să vorbesc cu lucrarea mea. Îmi vine să o întreb ce ar mai trebui, ce culoare să pun, unde...”, ne mărturiseşte Cătălin Uţina.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum ţi se pare, oamenii de artă sunt sprijiniţi la Târgovişte?

Nu sunt sprijiniţi. Nici moral, nici material. Asta în condiţiile î