Am intrat pe Facebook în dimineața aceasta și am fost invitată să mă alătur unei cauze : Împotriva dublării desenelor animate și a filmelor.

Beneficiile dublării:

1. vizionarea filmului va fi mai ușoară pentru că nu te mai concentrezi deloc asupra subtitrării; în consecință, tot interesul se deplasează asupra imaginii și a sunetului.

2. mai multe locuri de muncă pentru actorii români.

3. mai puțin “bombardament” englez/american

Punctul 3 necesită a fi dezvoltat pentru ca să înțelegeți la ce m-am referit.

Filmele, serialele americane invadează programele Tv și Internetul. Mulți dintre cei care le urmăresc rețin expresiile și (in)voluntar le introduc în limbajul de zi cu zi pentru că li se pare că folosindu-le au o exprimare succintă, că sună mai interesant, că-și împodobesc limbajul. Ok…treaba lor. Accepți,accepti, dar totul are o măsură.

În ultima vreme rar aud oameni vorbind “curat”. Nu sunt împotriva englezismelor acceptate , gen job și hobby, chiar nu am nimic cu cel căruia îi mai scapă cate un barbarism englez, pentru că mereu suntem bombardați de engleză, vine din toate părțile : reclame, muzică, cărți și mai ales filme și seriale. Mă deranjează,în schimb, cel care face abuz. Cel care mereu folosește replici din filme pentru a se exprima, cel care stâlcește și tocește limba română pentru că înghesuie lângă ea engleza, cel care nu-și mai găsește cuvintele în limba română, cel care se lasa contopit.

Totuși m-am alăturat cauzei.

Nu pot fi de acord ca generațiilor care vin să le fie refuzată șansa de “a prinde ” și a-și perfecționa limba engleză uitându-se la filme si desene animate, pentru că au mare nevoie de engleza.

Pot să trăiesc în continuare cu subtitrarea, dar nu pot accepta să fie înlocuite vocea unui Al Pacino , Morgan Freeman, Robert De Niro… imaginați-vă un Jim Carey sau un Cris Rock dublat sau