În cazul în care mai aveam vreo îndoială, aceasta a fost spulberată de modul în care s-a desfăşurat Comisia de Dialog Social convocată ieri de prefect. Dacă mai există cineva dintre noi care îşi imaginează că reorganizarea Spitalului Judeţean este un rezultat al viziunii unei echipe de specialişti, fie ei economişti, cadre medicale sau... manageri, o spun clar şi răspicat: ei bine, NU! SCJU, în varianta sa supereficientă, arhiperformantă, aşa cum se vrea din secunda în care va fi impusă noua formulă de organizare, este opera minţilor luminate din Consiliul Judeţean Constanţa care guvernează, printr-o extensie, în forul administrativ al spitalului. Nu numai practic, dar şi teoretic, putem afirma despre cele două instituţii că sunt legate ombilical.
Deşi de fiecare dată pledoaria mea conţine întrebări, adesea retorice, către mai marii noştri aleşi care ne guvernează destinele, de data aceasta îi întreb pe constănţeni: „Ştiaţi că toate procesele verbale încheiate în Consiliul de Administraţie al spitalului sunt arhivate în „buzunarul" secretarei Consiliului Judeţean?" Mă repet printr-o traducere a interogaţiei - e firesc ca toate actele ce parafează deciziile luate în legătură cu actul medical mioritic să stea în bibliorafturile din birourile lui Nicuşor Constantinescu? Hârtii ce ne vizează pe toţi, dar mai cu seamă ce „taie şi spânzură" locurile de muncă ale unor oameni care, de pe 20 octombrie, nu vor mai avea ce pune pe masă copiilor. Cum preşedintele a absentat nemotivat de la întrunirea de ieri, nici măcar noi, privilegiaţii oameni de presă, nu am putut obţine un răspuns. În schimb, am dobândit altceva: un peisaj complex asupra a ceea ce se poate numi „mazilirea" spitalului prin binecunoscutul proces de evitare a legii prin artificii juridice. Cine sunt victimele colaterale? Pentru moment, 170 de angajaţi, actualii studenţi şi viitori medici, care, de bine de
