Daca in trecut romanul avea legamant fratern cu padurea, astazi cainele pare sa fi ocupat locul eligibil in simbioza om-natura. Este dificil sa ne dam seama daca aceasta specie invaziva a perforat granita habitatului uman sau omul insusi si-a extins limita intimitatii caminului sau dincolo de usa casei, manifestand obiceiuri casnice in spatii publice.
Oare cainele a intrat in familia noastra sau noi, printr-o damboviteana "marinimie", am transformat locurile colective intr-o anexa gospodareasca cu functii endemice?
Pandemia patrupeda se manifesta pe toate palierele sociale, a "infestat" toata harta Bucurestiului, iar solutiile anti-virus sunt boicotate de cei care au dezvoltat "rezistenta" in fata simptomatologiei canine.
Aproape fiecare scara de bloc este arondata unui caine vagabond. Fiecare institutie detine la intrare, ca o prelungire represiva a agentului de paza, unul sau mai multi caini (fara stapan). Patrupedele muncesc fara forme legale in curtile spitalelor, fara carte de munca in jurul gheretei paznicilor de la licee. Locuiesc, fara sa plateasca impozite, langa zidurile blocurilor. Ocupa abuziv uscatoarele si camerele de lift fara sa achite intretinere la asociatie.
Locatari "milosi" care stau la etaj improvizeaza custi pe sub ferestrele vecinilor de la parter, fara "autorizatii" din partea acestora sau acorduri prin liste de semnaturi. Ramane un mister de nepatruns motivul care ii determina pe acesti "iubitori" de animale sa ignore, in mod cras, dreptul altor locatari, cand "zidesc" acoperisuri langa scara blocului. Altii traseaza pe planul urbanistic de sub balcon garduri inalte care ascund habitate bizare, laboratoare de repopulare canina.
Devine imperios necesara o lege care sa stipuleze "acordul" tuturor vecinilor pentru autorizatia de constructie a cotetului de caine "vagabond".
