Că locuiesc în comune sau în cătune uitate de timp, pe cei de la ţară îi ia cu friguri când se gândesc că iarna bate la uşă. Cu atât mai mult cu cât prognoza meteo anunţă una deosebit de grea. Apăsaţi de bătrâneţe, cu venituri la limita subzistenţei, majoritatea celor care populează satele, ştiind că sumele din subvenţiile pentru încălzire sunt mici şi vin cu întârziere, fie au strâns bani tot anul pentru o căruţă cu buturugi, fie au început să strângă vreascuri ori să adune cocenii şi paiele de pe câmp.

Citiţi şi:

SCUMPIRE: Alexăndrenii vor plăti facturi duble la întreţinere!

Oprescu joacă alba-neagra cu subvenţia la căldură

Lemn de foc, produs de lux

Comuna Răsuceni, judeţul Giurgiu. Nicio clădire, nici măcar turla bisericii din sat nu este mai înaltă decât arborii. Verdeaţa inundă totul, de la marginea şoselelor prăfuite şi până la ultima ulucă a gardurilor căzute ce delimitează gospodăriile.

Casele sunt vechi de aproape un secol, mici, crăpate şi pe jumătate năruite din cauza terenului instabil. Oamenii sunt atât de săraci încât pomii, iarba ori buruienile năpădesc curţile goale şi tind să înghită până şi prispele caselor. Din cei peste două mii şi jumătate de locuitori ai comunei, două treimi sunt pensionari, mulţi trecuţi de vârsta de 70 de ani.

Răsuciţi de viaţă împotriva voinţei lor, majoritatea trăiesc dintr-o pensie minimă de foşti angajaţi la Cooperativa Agricolă de Producţie. Gândul că nu vor mai ieşi din iarna care urmează, fie că vor lua sau nu subvenţii, le induce un pesimism şi o stare de lehamite faţă de tot ce-i înconjoară. Pentru că la Răsuceni, spun ei, dacă vara e rai, când dă zăpada parcă sunt şapte ierni într-una, iar cei 30-40 de lei pe care ar urma să-i primească sunt prea puţini faţă de realele lor nevoi.

Aşteptând reglementările

La Primăria din Răsuceni, secretarul George Domiloiu a