Gugulanii, adică locuitorii Banatului Montan au supraproducţie de mere. Teoretic, ei trebuie să fie fericiţi. Însă multe dintre merele lor putrezesc pe pământ pentru că nu au cumpărători. Există însă şi unii gugulani care au reuşit să vândă merele lor bio unor firme din Gemania care prepară sucuri, însă preţul pe care-l primesc este ridicol de mic, doar 30 de bani pentru un kilogram. Şi asta, în timp ce locuitorii din Resiţa plătesc în magazine câte 5 lei pentru un kilogram de mere de import tratate chimic.

Gugulanii, numele tradiţional al agricultorilor din Banatul Montan, mai ales din jurul Caransebeşului, erau vestiţi pentru comerţul cu fructe, cu precădere mere şi pere, fructe cu care umpleau căruţele în fiecare toamnă şi plecau în pusta Banatului sau prin Oltenia pentru a le vinde. Avea loc, de fapt, un troc. Gugulanii dădeau fructe de la munte şi primeau în schimb cereale de la şes. Datorită tradiţiei care impune ca fiecare gospodar să aibă propria livadă cu meri, satele din Banatul de Munte gem la propriu de greutatea miilor de saci umpluţi cu mere şi aşezaţi în faţa caselor. Sunt familii care în acest an au avut producţii-record de mere, de la 2.000 de kilograme şi chiar până la 15-16 tone.

„Bogăţia şi varietatea acestui fruct a dat şi numele unor localităţi cum ar fi Măru, Crâşma sau Poiana Mărului. Cea mai mare calitate a acestor mere este aceea că sunt de tip bio, adică nu s-a folosit în timpul vegetaţiei nimic artificial sau pesticide. Singurele intervenţii a omului sunt gunoiul de grajd, tunderea şi văruitul pomilor. Acest aspect i-a atras pe oamenii de afaceri germani ca un magnet. Germanii au venit, au studiat terenurile şi au dat verdictul: calitatea superioară şi puritate biologică", spune Cristinel Dumitru, unul dintre oamenii de afaceri ce se ocupă cu recoltarea şi exportul merelor direct din faţa caselor oamenilor.

Cu toate ac