Senatorul penelist Ghişe (mie-mi tot vine să-i zic Gheişe, nu ştiu de ce) a propus un proiect de lege, da’ nu orice fel de lege, ci exact genul ăla care are să atragă atenţia presei: Legea Jurnalistului. În ultima vreme bag seama că e aproape “la modă” să te bagi în seamă cu tot soiul de soluţii de reglemetare a presei: Olguţa, Prigoană şi, mai nou, Ioan Ghişe. Desigur, pentru că aşa ceva îţi asigură vizibilitate… Exact! În presă!

Am citit textul şi m-am amuzat foarte tare. Trec de abundenţa de i-uri de la finele unor cuvinte care, în mod corect gramatical, se termina cu un singur i, poate că e penurie de corectori pe la senat si PNL. O să trec chiar şi de faptul că ombudsman-ul (sic!) mass media nu e o persoană, aşa cum te-ai aştepta, dată fiind definiţia şi etimologia, ci un organism. Nu, de fapt, peste asta nu pot să trec chiar fluierând. Pentru că în proiectul de lege se face referire nu la ombudsman ci la ombusman – WTF?! Probabil că e vorba de nişte persoane cu venituri modeste, care vor circula cu autobuzul!

La cabinet şi colegiu, mă-nţelegi, ilegalul e interzis!

Proiectul de lege vorbeşte duios de reglementarea profesiei de jurnalist (una liberală, da?), cu explicitarea clară a delictelor şi a quasi-delictelor şi cu un model de organizare similar cu cel al medicilor sau avocaţilor. Adică să ne facem Cabinete jurnalistice, individuale sau asociate, cu registre şi contabili şi cu contract de închieriere sau proprietate a spaţiului de lucru – hellooooo! Poate nu ştiţi cam care sunt veniturile în presă! Media e pe undeva sub 500 de euro pe lună! De unde bani de sediu?

Şi, mai zice senatorul, presei îi mai trebuie şi un Colegiu Naţional, iar jurnaliştii au nevoie de atestare şi de, atenţie!, examen psihologic anual!

Legea Jurnalistului propune şi o sumă de principii deontologice. Unele sunt de bun simţ şi ar fi bine să fie respectate