Preşedintele francez iubeşte poliţiştii, le ştie jargonul, slăbiciunile şi se consideră unul dintre ei. De la venirea sa la Elysée, Nicolas Sarkozy a plasat organele de securitate, de anchetă şi serviciile de informaţii sub autoritatea şi controlul său.
Nicolas Sarkozy e "un fel de George Clemenceau al zilelor noastre", scrie săptămânalul "Le Point"."Tigrul" insista ca biroul său să fie păzit de gardieni. Cum practica ar fi de neconceput acum, Sarkozy a făcut, prin metode mai moderne, cam acelaşi lucru. De la venirea sa la Elysée, şi-a instalat oamenii în toate posturile cheie din Poliţie. Forţele de securitate, organele de anchetă şi serviciile de informaţii sunt plasate sub autoritatea şi controlul său. Ataşamentul lui Sarkozy faţă de poliţie are efecte pozitive, dar şi negative, scrie "Le Point". Un efect pozitiv este faptul că securitatea e prioritară (cel puţin pe hârtie).
"Sunt mai mulţi poliţişti pe străzi decât în vremea când stânga era la putere", după cum afirmă ministrul de Interne, Brice Hortefeux. Aceasta chiar şi în condiţiile reducerii efectivelor funcţionarilor publici, dictate de măsurile de austeritate.
Ministrul de Interne este el însuşi considerat "personificarea ataşamentului personal al şefului de stat faţă de forţele de ordine". Hortefeux e cel mai bun prieten al său, dar şi singurul său confident adevărat în politică . "Când se ţine o reuniune pe teme de securitate la Elysée, mereu avem impresia unei reuniuni de familie , chiar dacă subiectele sunt serioase", a declarat pentru "Le Point" unul dintre "marii copoi" sarkozişti.
Scopuri personale şi partizane
Totuşi, relaţia strânsă care îl uneşte pe Sarkozy de "poliţia sa" îl face pe preşedinte să fie părtinitor, mai ales atunci când acţiunile poliţiei sunt contestate. În plus, Sarkozy e acuzat adesea că utilizează poliţia în scopuri partizane. Aşa s-a întâmplat atunc