Motiv puternic: Cartea sa de la Polirom, “Rădăcina de bucsau”
Ce e in capul tau?
“O, tu, crai, cu barba-n noduri ca şi cîlţii cînd nu-i perii,/ Tu în cap nu ai grăunţe, numai pleavă şi puzderii!” Simt, uneori, că am în cap puzderii. (Brumaru: Pizderii?) Puzderii de ce? Alteori mă mai limpezesc, mă mai adun. Un personaj al lui Cărtărescu avea în cap un diamant. Parcă. N-am ajuns pînă acolo.
De ce esti asa cum esti?
Fatalitate!
Cum ai vrea sa fii?
Unamuno: “Nu ajunge să faci binele, trebuie să fii cu adevărat bun.” Aş vrea să fiu cu adevărat bun. Iar dacă nu e posibil, atunci măcar să fac binele.
Ti-ai conturat o identitate ca om? Iti foloseste la ceva in lumea asta?
Da, un contur de linie întreruptă. Un contur de puncte-puncte. Îmi foloseşte în lumea asta pentru că-mi lasă locuri de trecere spre lumea cealaltă. (Lumile celelalte?)
Povesteste-ti, in 3 rinduri, viata.
Viaţa de aici? În primul rînd, n-are nici un haz. În al doilea rînd, e de tot rîsul. În al treilea rînd… Dar cine mai dă azi trei rînduri în afară de tine?! Sau te interesează viaţa care e în altă parte? Aceea se concentrează într-un singur semn: O! (O fi literă, o fi cifră?)
Spune un rind despre politica.
Politica românească? Gîlceavă, încăierare şi împăcare de clanuri.
Rezuma-ti opera. In doua rinduri.
N-am ce să rezum. Eu sînt cu scrisul (cînd sînt), nu cu opera. Nu-mi place cuvîntul ăsta decît legat de muzică, de alchimie şi de o cofetărie din centrul Iaşilor.
Cum e lumea din jur? Cum e Romania? Ce-ti da siguranta?
Pînă ieri lumea din jur purta maiouri, pantaloni scurţi şi şlapi. Ieri s-a răcit brusc, au reapărut gecile. România? Ca-n stih: “Azi o vedem şi nu e.” Dar, în principiu, a rămas tot dulce. Ce-mi dă siguranţă? Gândul la iubita mea lointaine. Siguranţă şi grijă. De astă dată cuvintele merg împre
