"O invatatoare din Caracal a fost internata la spital, dupa ce i s-a facut rau, in conditiile in care a intrat in a 38-a zi de greva a foamei, in semn de protest fata de reducerile salariale cu 25%".
Citesc aceasta stire cu stupefactie. O invatatoare din Caracal... Scurt si cuprinzator. Desi doamna are nume: Cristina Irina Anghel. Desi doamna invatatoare face un gest absolut uluitor: greva foamei. Acolo, singura, in Caracal. Pentru un principiu. Acela de a fi respectata in tara domniei sale. De a-i fi respectat dreptul salarial. Acela mic, neisemnat, dar castigat dupa peste 30 de ani de munca. Si ce munca! Sa-i invete slova pe cei care, poate, azi, i-au retezat leafa.
Un om. O viata. Un vis. Un univers interior. Dar pentru restul Romaniei, rupta de ura, Cristina Anghel este doar o invatatoare. Prefectul s-a dus, a vazut-o, a plecat. Primarul Caracalului a vizitat-o si iar a plecat. Acasa la dansul. A scris un mail la Presedintia Romaniei. Un consilier i-a raspuns prompt. A trimis-o la Ministerul Invatamantului care tocmai i-a ras salariul...
Am vazut-o la televizor. Cu ochii pierduti in fundul capului. Dar hotarata sa intre in coma si sa moara pentru un principiu. Politicienii din platou... Doamne, astia fac politica de doi bani cu un om din Republica Romania care-si apara demnitatea. Se tin de populisme cu o doamna care le da lectii de onorabilitate, caracter, prin gestul sau simplu si sinucigas, de a fi gata sa... plece, pentru ca i-a fost terfelit dreptul fundamental la salariu.
O invatatoare din Caracal... Pai, si noi ce facem? Injuram. Eventual comentam. Posatam pe site-uri scenarii. Aaa, in spatele doamnei sunt cei de la PSD si PNL, care vor sa dea lectii PDL. Sau injuram autorul unui articol. Il facem cum ne vine la gura. Fiindca suntem o tara de destepti. Dar incapabili sa fraternizam, iata, cu un om absolut spe
