Când era mic îşi dorea să ajungă cowboy, mai târziu şi-a schimbat opţiunile, a făcut două facultăţi şi s-a apucat de cântat. Acum este cel mai bun profesor de matematică din folkul românesc sau cel mai bun profesor de matematica ce cântă folk. Despre Walter Ghicolescu se mai poate afirma un lucru cu certitudine, n-ai cum să nu îl remarci.

Atunci când îi asculţi muzica sau comentariile pe care le face pe scenă, cânţi alături de el, zâmbeşti sau cânţi şi zâmbeşti.

De ce folk?

Emil Cioran spunea că "muzica este refugiul sufletelor pe care le-a rănit fericirea". Eu aş adăuga că folkul este durerea ascunsă din rană. Folkul nu înseamnă doar muzică sau doar poezie, însă una fără cealaltă nu se poate. Am ales folkul pentru că l-am simţit aproape de suflet. Mi s-a spus, în timp, că vocea îmi permite să cânt şi altceva, dar am rămas la folk pentru că aşa simt că pot să mă exprim cel mai bine.

Ce-ţi doreai să te faci când erai mic?

Până la 5-6 ani, îmi doream să devin cowboy, erau acele westernuri cu John Wayne care-mi plăceau. Şi mai era şi muzica. Parcă mi-aduc aminte şi acum cum îşi scoteau pistoalele, iar unul aducea chitara. Mai târziu mi-am schimbat opţiunile, deşi, pe vremurile acestea, n-ar fi fost rău să fi fost "văcar" sau "oier".

În concerte porţi pălăria de cowboy.

Da, în lumea folk, s-a format despre mine această imagine. Am mai multe pălării de cowboy, cu boruri mai scurte, mai mari, de vară, de toamnă, dar acum îmi doresc o pălărie de piele. Până nu-mi iau una, de la sursă, nu mă las.

În perioada liceului ai studiat şi chitara clasică. A existat un motiv pentru alegerea ta?

Pe la 6 ani am fost la "Cântarea României". Am cântat fără chitară. Îmi amintesc că nu eram încă în clasa I şi aveam părul lung până la mijloc şi că vărul meu, care era învăţător, mi-a tot propus să mă înveţe să cânt la chitară, dar n