Lipsa de bani în actuala conjunctură economică a României, preţurile tot mai ridicate şi lipsa din ce în ce mai mare a facilităţilor pentru ei, îi fac pe actualii pensionari, vârstnici ai României să îşi ducă traiul de pe o zi pe alta, cu speranţa că poate mâine va fi mai bine. Bucuria sosirii pensiei este foarte mică. Este un licăr de lumină în viaţa lor, devenită cenuşie prin grija actualei guvernări. Şi acea bucurie nu ţine prea mult, până ce sunt luate la rând facturile, reţeta de medicamente, sau lista cu cumpărăturile necesare. Vârstnicii sunt persoane vigilente, pentru care datoriile la întreţinere sunt primordiale la momentul sosirii pensiei. Următoarea grijă pe lista de priorităţi sunt medicamentele, care, mai devin şi dispensabile, iar alimentele, ce e ieftin şi absolut necesar. Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, înscrisă în calendar în dreptul datei de 1 octombrie, nu trebuie să fie doar un act de celebrare, ci şi un omagiu adus celor ajunşi în această etapă a vieţii…
„De multe ori nu iau medicamente, că nu sunt bani”
Pe tanti Rafila am cunoscut-o la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, filiala Mureş. Venise să-şi achite cotizaţia. Era toată o treabă, grăbită să ajungă acasă să-şi termine treburile gospodăreşti. A acceptat să stea de vorbă cu noi câteva minute să ne destăinuie o parte din ofurile ce o încearcă. Deşi suferă cu inima şi are şi alte afecţiuni, de cele mai multe ori renunţă să-şi cumpere toate medicamentele, ca să-i ajungă banii de mâncare şi facturi. „Nu ne ajung pensiile. Sunt puţine, să facă ceva ăştia de la guvernare că suntem ca vai de capul nostru. Am 640 lei. Plătesc consum, îmi iau medicamente…de multe ori nu mă duc să iau medicamente, mai bine îndur, las aşa, că nu sunt bani. Nu te înduri să iei o îngheţată, o ciocolată că nu ajung banii. Ajungi să faci o mămăligă cu brânză. Nu poţi cumpăra ce
