Există opinii că în Bucureşti se construieşte agresiv, că imobilele vechi, îngrijite, de mare valoare, sunt sufocate de clădirile de birouri cu 10-20 de etaje.
Mai puţini sunt cei care spun: bine că se construieşte, ce frumoase, ce moderne, ce confortabile sunt clădirile noi. Arhitectul Călin Negoescu, unul dintre asociaţii firmei Westfourth Architecture, este unul dintre aceştia din urmă. Negoescu spune într-un interviu pentru Business Construct: "Există o opinie populară împotriva clădirilor noi, aşa-numiţii monştri de oţel şi sticlă. Eu personal mă bucur când văd o clădire nouă, înaltă, din oţel şi sticlă".
Cine a văzut New Yorkul i-ar putea da dreptate arhitectului. Bisericile ascunse între clădiri de 30-40 de etaje sunt frecvente în Manhattan. De altfel, arhitectul dă ca exemplu Biserica Italiană de pe Magheru, ascunsă între două clădiri mult mai înalte.
Într-adevăr, nu putem rămâne în 2010 la ideile de acum un secol. Clădirile nou proiectate folosesc tehnologii şi materiale nou apărute, confortul şi siguranţa nu au cum să fie mai reduse decât într-o clădire gen fosta bancă Marmorosh Blank de lângă Caru' cu Bere, chiar dacă şi aceea are farmecul ei.
În 2010 însă, disputa între cei care vor o mai bună protecţie a clădirilor de patrimoniu şi cei care susţin construcţia de clădiri noi cam rămâne fără obiect. Criza a redus drastic comenzile arhitecţilor şi inginerilor constructori.
Pe piaţa construcţiilor, unu din patru angajaţi şi-a pierdut locul de muncă, adică 100.000 de oameni. Universităţile cu specializare în construcţii scot anual 1.800 de absolvenţi, iar unii dintre aceştia acceptă să facă pentru început chiar şi muncă voluntară pentru a lucra în domeniu.
Pe de altă parte, chiar dacă firmele de construcţii au mai puţin de lucru, vânzările magazinelor de materiale de construcţii s-au mai dezgheţat. Explicaţia? Cererea proven
