Ieri, nu la mult timp după ce am publicat textele lui Daniel David referitoare problemele întoarcerii acasă a elitelor autohtone, am citit articolul despre Radu Oprea. Am căutat mai multe informații despre el pe online. La doar 29 de ani, Radu Oprea are un CV de invidiat, cu doctorat în economie, masterat în politici publice și practică în domeniul politicilor educaționale la Primăria din Los Angeles. Mai multe despre el puteți afla chiar de pe site-ul personal.

Radu Oprea a fost unul dintre bursierii programului special instituit de Guvernul României, care i-a suportat cheltuieli de 70.000 de dolari pentru perfecționare în SUA. În contul acestei burse, Radu Oprea avea obligația să lucreze 5 ani în administrația din România, într-o funcție de conducere. Și a încercat acest lucru, ocupând, prin concurs, un post la Autoritatea Națională pentru Tineret și Sport. După doi ani, el a fost, însă, ”restructurat”.

“Acest băiat care este foarte, foarte deştept şi care are o bază de date destul de vastă, nu s-a acomodat în unitatea noastră. Acest băiat eu cred că este benefic, dar probabil nu şi -a găsit aici în mediul nostru posibilităţile”, a precizat pentru Realitatea TV, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Tineret şi Sport, Doina Melinte.

Toată stima pentru performanțele de odinioară, pe plan sportiv, ale Doinei Melinte. Dar nu pot să nu mă întreb la ce ”mediu” nu s-a ”acomodat” Radu Oprea? La cel bazat pe clientelă? Pe relații? Ori la mentalitățile de genul ”las că știm noi cum se face. Să nu vină el să ne învețe”? Dacă răspunsul la aceste întrebări este unul afirmativ, atunci nu pot decât să mă bucur că Radu Oprea nu s-a ”adaptat”. Și să fiu trist pentru că, cel mai probabil, după o asemenea experiență nu știu ce l-ar mai putea motiva pe să încerce să facă performanță în România. Iar din ceea ce scrie pe site-ul personal, rezultă că niciunul dint