Marşul motocicliştilor de duminică m-a impresionat. În primul rând, m-a impresionat numărul mare al bikerilor veniţi din mai multe colţuri ale ţării. Mărturisesc că am răsuflat uşurată când am văzut că, într-adevăr, s-au mobilizat. N-ar fi fost prima dată când de la vorbă la faptă mulţi se pierd pe drum, din comoditate sau laşitate.

Solidaritate, mi-am zis. În al doilea rând, m-am bucurat de ordinea şi disciplina de care-a dat dovadă în trafic coloana cu cei peste 200 de motociclişti. Fără fiţe, fără figuri! Disciplină şi bun simţ, mi-am zis. În al treilea rând, pe tot parcursul manifestării, la locul adunării, pe traseu şi apoi pe faleză n-am auzit scandări injurioase, cu aluzii sexuale şi alte asemenea huliganisme. Civilizaţie, mi-am zis. Ce-a demonstrat marşul motocicliştilor? Că sunt mulţi, uniţi şi aşa rămân şi în faţa abuzurilor. Atitudine, mi-am zis. Peste toate acestea, marşul a fost autorizat, LEGAL, iar bikerii nu s-au abătut de la traseul stabilit. Respect faţă de lege, mi-am zis. Într-un cuvânt, o lecţie de democraţie! Un exemplu de manifestare de protest fără sindicate, fără cuvinte obscene, fără bannere morbide sau cu tentă sexuală, fără muzică, fără antren, fără feţe schimonosite de ură. Urmarea? Brăilenii le-au zâmbit, i-au admirat, i-au fotografiat, le-au arătat semnul victoriei, într-un cuvânt n-a mai contat că au motoare, geci de piele sau părul lung. Prejudecăţile-au dispărut ca prin minune! A rămas doar mesajul: "Jos dictatura oficialităţilor locale!"

Cu doar câteva zile înainte, în Bucureşti, a avut loc un miting de protest al poliţiştilor, organizat de sindicat. Bannere scabroase, multă ură, înjurături şi încălcarea legii, pe fondul albastru al uniformelor de poliţie, asta au văzut românii de bun simţ la televizor. Ce-a rămas în urmă? Multe controverse şi-o demisie: a ministrului Vasile Blaga. Se aude că ar urma şi alte p