"Bărbaţi care urăsc femeile", prima parte a seriei, s-a vîndut în zeci de milioane de exemplare

«Aici poţi răsfoi cîteva pagini din carte»

De la o floare presată şi înrămată se ajunge la un lanţ de crime, la reţele mafiote internaţionale şi corupţie la nivel înalt. Dintr-un sat paşnic, de munte te trezeşti în cele mai întunecate zone ale metropolelor şi ale naturii umane. "Bărbaţi care urăsc femeile" nu e doar o carte poliţistă, e o carte magică. Intri într-o lume, plăcută, confortabilă şi nu mai vrei (sau nu mai poţi!) să ieşi din ea.

Un cuplu trăsnet

"Cartea marchează pe toate fronturile: personaje, poveste, atmosferă!", nota "The Sunday Times", la apariţie. Nu e de mirare că s-a vîndut în zeci de milioane de exemplare. "Ajungi să cunoşti personajele atît de bine încît te ataşezi de ele şi vrei să pui umărul în anchetă!", scriau cei de la "Washington Post".

Un reporter justiţiar, cu o viaţă sexuală destul de aglomerată, şi o detectivă genială, cu tatuaje, pierceinguri şi un trecut tenebros, se află în centrul evenimentelor din trilogia lui Stieg Larsson.

"Amîndoi sînt ciudaţi, dar seducători, oameni interesanţi, la fel ca acţiunea cărţii!", observa un cronicar de la "New York Times". Oameni mai degrabă, nu personaje, ai senzaţia că i-ai recunoaşte pe stradă, dacă i-ai întîlni.

Cu dedicaţie, pentru victima unui viol

Despre cei doi circulă deja legende. Personajul masculin, Mikael Bloomkvist, de pildă, îi seamănă leit scriitorului, ziarist de investigaţie, cu experienţă în anchete de crimă sau de corupţie. În schimb, fascinanta detectivă Lisbeth Salander are o sursă de inspiraţie neobişnuită. Unul dintre biografii şi prietenii autorului susţine că Larsson a fost martor, în adolescenţă, la un viol în grup.

N-a sărit în ajutorul victimei, dar, peste ani, a căutat-o pe fată,