Într-un îndepărtat sat nemţean, Pietrosu din comuna Oniceni, viaţa se desfăşoară liniştită, poate prea liniştită. Localnicii au auzit de turismul rural, dar nu pot crede că cineva le va putea vizita satul şi va dori să locuiască în casele lor curate, dar sărăcăcioase. Cei care caută să-şi petreacă vacanţele la ţară vor o schimbare a ambientului, o apropiere de natură, de viaţa tradiţională şi un contact cu lumea locală. Comuna Oniceni poate deveni o destinaţie care să ofere toate aceste lucruri. Printre resursele locale cu care se poate lăuda este şi Fîntîna lui Ştefan cel Mare şi Sfînt din satul Pietrosu.
În urma bătăliei de la Racova, cunoscută şi sub denumirea de Bătălia de la Podul Înalt, din anul 1476, domnitorul Ştefan cel Mare se retrage cu oştirea, pentru refacere şi popas, pe locul numit Şes Pietrosu, astăzi zona comunei Oniceni. În acest loc se taie pădurea, se amenajează un fort de apărare şi se sapă un izvor pentru a asigura apa necesară oamenilor şi cailor. Oştirea rămîne aici vreme de două săptămîni. Locul şi izvorul au rămas cunoscute în tradiţia populară sub numele de Fîntîna lui Ştefan cel Mare.
Cu timpul, izvorul nu a mai fost îngrijit şi amenajat, locul transformîndu-se într-o mlaştină periculoasă pentru oameni şi animale; tradiţia populară afirmă chiar că o turmă numeroasă de bivoli ar fi intrat în ea şi nu a mai putut fi scoasă.
Înainte de Primul Război Mondial, mlaştina a fost asanată, iar izvorul – amenajat şi protejat cu o construcţie placată cu marmură – a primit oficial numele de Fîntîna lui Ştefan cel Mare.
În 1944, la trecerea armatei sovietice, construcţia a fost prădată şi distrusă.
Fîntîna a fost reamenajată în 1970, prin grija parohiei Oniceni, realizîndu-se un bazin pentru captarea apei şi un foişor din lemn acoperit cu tablă pentru protejarea bazinului. În interiorul foişorului s-a montat o cruce di
