"Iesi afara, javra ordinara" nu este o insulta, nici un atentat la siguranta statului, ci modul firesc de comunicare intre exemplare superb educate, cu experiente de viata similare. Nu intentionez sa comentez coliziunea politistilor cu primul om in stat si nici nu doresc sa plictisesc tastatura si cititorii cu rinduri despre criza societatii romanesti. In schimb, mi-ar placea sa parcurgem o poveste cu mai multe feluri de javre si sa vedem ce morala rezulta dintr-o asemenea istorisire. In 1991, pe vremea cind rosul, galbenul si portocaliul se iteau timid de sub poalele Frontului Salvarii Nationale, un tinar si promitator cetatean al patriei pleca din Tecuci pentru a da examen de admitere la Liceul Militar „Stefan cel Mare" din Cimpulung Moldovenesc. Pe atunci, eroul nostru, care a imbracat cu bucurie si mindrie haina de lemist (L.M. - liceul militar), nu stia ca exista un poem-ghicitoare ale carui semnificatii avea sa le afle pe propria piele: „Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic". Cind personajul nostru, aducind vag cu protagonistul din „Orasul si ciinii" al lui Mario Vargas Llosa, s-a echipat militareste, lumea lui a primit o alta identitate simbolica. Trecuse, i se spunea, din haosul civiliei in cosmosul militariei. Renuntase, adica, la dezordine si la nemernicie spre a se arata societatii, precum Hyperion in visul fetei de imparat, in haina noua si curata a fortelor armate. Numai lemistii si generalii poarta vipusca lata la pantaloni. Inceputul si sfirsitul. Alfa si Omega. Cel ce-i spunea eroului nostru si altora ca el asemenea vorbe era, fara indoiala, o javra insemnata cu toate atributele speciei. Vocea era un latrat, pe sub firele lungi ale mustatii tepene gura se latea uneori intr-un rinjet ce trecea a zimbet, caninii isi proiectau in aer amenintarea muta, iar pozitia corpului ascuns sub cusaturile uniformei de capitan aducea in chip iz