Sistemele bancare din Europa Centrală şi de Est arată total diferit faţă de începutul anilor '90. Acum jucătorii privaţi deţin controlul, iar statul este spectator sau doar un actor de figuraţie. Astfel, în Bulgaria şi Cehia nu mai există nicio bancă de stat, în Ungaria una singură, în România două, iar în Polonia patru.
Sistemele bancare ale statelor din Europa Centrală şi de Est sunt dominate de jucători străini, care la scurt timp după căderea cortinei de fier au speculat oportunităţile pe care le ofereau aceste state foste comuniste. La scurt timp după '90 guvenele est-europene au început să scoată la vânzare companii, fabrici sau bănci, în încercarea de a crea state după modelul vestic, cu economii de piaţă.
Procesul de privatizare s-a întins pe parcursul unui deceniu sau chiar mai mult, în toate statele din regiune. Băncile au atras cumpărători străini, care credeau că "perla neşlefuită" a Europei avea să contribuie semnificativ la creşterea afacerilor. Şi aveau dreptate.
Băncile rămân la putere
Până la izbucnirea crizei financiare, est-europenii, flămânzi după un stil de viaţă occidental au început să consume excesiv plătind cu banii pe care nu îi aveau ei, ci băncile. Îndatorarea nu crea îngrijorare pentru niciuna dintre părţi. Maghiarii şi românii în special, polonezii şi cehi mai puţin, ajunseseră să trăiască peste puterea financiară reală. Când a izbucnit criza sistemele bancare din aceste state au paralizat.
Băncile străine erau cele mai expuse, în condiţiile în care statele nu mai deţineau decât o mică participaţie în cadrul sistemului bancar naţional. În 1994, în Bulgaria dintr-un total de 40 de bănci, doar una era străină. Peste doar şase ani situaţia se schimbase radical, raportul fiind 35 în total din care 25 străine.
O situaţie similară era şi în România sau Ungaria. Astfel, în ţara noastră la jumătatea ulti
