Ela şi Ionuţ sînt împreună de trei ani. Ea este o roşcată, focoasă, foarte răsfăţată. Uneori tandră, alteori aprigă. În fiecare dimineaţă, Ela trebuie să-şi ia vitaminele. Ionuţ vine la ea acasă la 8,20 şi i le aduce. Uneori este cam ţîfnoasă şi dă din picioare, ba chiar muşcă. Ionuţ o iubeşte cu toate hachiţele şi alintăturile ei. O iubeşte de cînd a văzut-o pentru prima dată. „A fost un fel de dragoste la prima vedere“, îmi spune el, atingîndu-i tandru spatele. „Cînd am văzut-o cum stătea suplă, elegantă, înaltă, cu părul ei roşcat în vînt, m-am apropiat şi am ştiut că vom rămîne împreună. Ela e o parte din mine.“ Ea îl priveşte cu ochii mari, căprui şi parcă îl aprobă.

Ela are 9 ani. Este un pursînge englez şi este mîndria Bazei de antrenament a Jandarmeriei Bucureşti. Ionuţ este plutonier în cadrul Detaşamentului de Cavalerie. Cînd m-am întîlnit cu ei prima dată, au apărut dintr-un nor de praf, după ce îşi făcuseră exerciţiile zilnice. În faţa manejului, unde subofiţerii şi caii lor se antrenează, era agitaţie mare. Se apropie derby-ul Steaua - Dinamo. Ela şi Ionuţ se antrenează pentru meci; vor face parte din echipa de intervenţie. „Noi stăm permanent în linia a doua. Jandarmeria de Cavalerie intervine numai în momentul în care trupele terestre nu mai fac faţă“ – spune maiorul Georgeta Petcu, comandant de pluton la Jandarmeria Călare din Bucureşti. „Nu intervenim la toate meciurile. De exemplu, meciul Craiova - Steaua are un grad scăzut de risc, noi nu sîntem necesari, dar la Steaua - Dinamo, trebuie să fie acolo cel puţin zece cai. La un meci, cînd se încaieră galeriile, iar forţele de ordine nu mai pot face faţă, intervenim noi. Un cal face cît zece oameni din batalion. Un cal dispensează cam 60 de persoane. Cînd apari cu calul, toţi huliganii dau înapoi. Mai sînt şi unii care n-au frică. Aşa că trebuie să pregătim caii foarte bine. Trebuie ţinuţi î