…de cateva luni urmaresc cu interes cum guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, devine o prezenta tot mai activa in spatiul public. Dupa episodul candidaturii la presedintie, Mugur Isarescu se retrasese in turnul de fildes al BNR de unde iesea rareori la iveala, si doar cu declaratii menite a influenta piata in sensul dorit (nimic rau in asta, ma grabesc sa adaug). Majoritatea specialistilor sustine ca a facut treaba buna. Imaginea, in imaginarul colectiv, usor sifonata dupa cariera politica mai degraba meteorica, a revenit la normal: guvernatorul BNR – cel mai longeviv, daca nu ma insel, guvernator al unei banci nationale din intreaga lume – si-a reluat rolul batranului din pestera, care iese rar din pustie, vorbeste putin, dar si cand o face, o face cu talc, lasand lumea cu gura cascata, scarpinandu-se nedumerit-admirativ in crestet.
In ultima vreme, insa, ceva, undeva, pare sa se fi schimbat. Incepand de prin vara, aparitiile publice s-au inmultit, imaginea a continuat sa se “umanizeze”. Mugur Isarescu nu se mai da in laturi sa ne povesteasca amintiri din copilarie, care mai duioase, care mai hazlii, ne destainuie pasiunea sa pentru viticultura, citeste promotional ziarul Gandul si e o prezenta regulara in paginile EvZ. Despre presa de specialitate, nu mai vorbim.
De buna seama, ar putea fi o coincidenta. Ceva ma face insa sa cred ca un om precum Isarescu isi calculeaza cu mare atentie miscarile. Daca aceasta e situatia, schimbarea de atitudine se cuvine a fi interpretata intr-o alta cheie. Ca omul gospodar care-si face vara sanie si iarna caruta, Mugur Isarescu isi pregateste din vreme iesirea de la BNR si (re) intrarea in spatiul public. Mai exact, in politica.
Cin’ sa fie? Ce sa fie? Cum sa fie? Declaratiile “profesionale” de pana acum, desi taioase si “la obiect”, nu ingaduie o plasare categorica a “catindatului” intr-o tabara politica sau alta.
