Nu tot ce castigam noi, prin munca noastra, e al nostru. Partea leului o ia statul. Mai intai, isi ia contributiile noastre sociale pentru pensii, somaj, accidente, sanatate si alte angarale. Una peste alta, dupa legea noua, cam 35%.
Restul ne apartie. Adica, ne-ar apartine, daca totul ar fi al nostru. Dar nu e. Partea leului, din ce a ramas, o ia statul - 16%, impozit pe salarii, dupa ce a scazut ce a luat. Ramanem cu diferenta, care este a noastra. A noastra, curata.
Curata, dar nu de tot, pentru ca, dupa ce am dat statului impozit si contributie, cu restul care a mai ramas, platim haine, mancare, caldura si curent. Platim negustorului, bacanului si societatilor de la care primim curentul si caldura si carora le dam ce ne-a mai ramas, dupa ce am platit impozitele si contributiile.
Astfel, dupa ce noi nu ramanem cu nimic, respectivele societati, care au incasat ce le-a revenit lor, dupa ce noi deja platisem toate angaralele, banii nostri au ajuns in buzunarul lor.
Au ajuns, dar n-au ramas acolo, pentru ca, si aceste societati, au salariati, nici acestea nu sunt de capul lor. Din banii primiti dupa ce noi am platit toate angaralele la stat, platesc la randul lor contributii pentru pensii, somaj, accidente, sanatate, aferente personalului lor. Din ce ramane, varsa la buget cota unica de 16% si se aleg cu ce a ramas.
Ramane putin, dar nici ce a ramas nu-i al lor. Respectivii trebuie sa plateasca furnizorii, transportatorii, amabalatorii, care, din ce au primit, platesc tot contributii si impozit, iar ceea ce le ramane este, de fapt ce a ramas dupa ce, din banii nostri, statul a luat aproape totul.
Dupa ce a luat tot ce a putut lua, iar noua ne-a ramas atat cat n-a apucat sa ne ia, statul isi numara banii si vede ca tot nu-i ajunge, iar noi numaram si vedem ca am ramas cu buzunarul gol.
