De câte ori aţi auzit vorbindu-se despre Bruno Ganz? Dar despre Michael Haneke? Fatih Akin? Ken Loach? Vă sună cunoscute numele, ca şi când le-aţi auzit cândva, cumva, sigur, doar că nu mai ştiţi unde şi în ce context? Poate sunteţi mai familiarizaţi cu alte nume, precum Al Pacino, Martin Scorsese sau Woody Allen. Deşi ambele categorii includ cineaşti şi actori străluciţi, ei sunt despărţiţi de o mare întindere de apă, Oceanul Atlantic. Şi să mai spună cineva că geografia nu e importantă! Deşi facem parte dintr-o ţară „europeană", probabil că ne-am simţi mai în largul nostru în mijlocul unor studiouri de la Hollywood, unde i-am recunoaşte cu uşurinţă pe King Kong, Rocky şi Dictatorul/Vagabondul/Cerşetorul Charlie Chaplin (deşi el era european, dar cine mai ştie!) sau pe contemporanii Katherine Heigl, Angelina Jolie şi Tom Cruise. Ce să căutăm la Cinecitta, la Pinewood sau la Babelsberg? N-am şti pe nimeni de acolo. Aşa-i şi cu Bruno Ganz. Am putea crede că e un politician neamţ sau un om de afaceri austriac. De fapt, Bruno Ganz este un actor elveţian, cunoscut atât pentru jocul de pe scenă şi cel din faţa camerei, proaspăt numit preşedintele Academiei Germane de Film şi proaspăt răsplătit cu premiul pentru contribuţia cinematografică din partea Academiei Europene de Film. Premiu pe care, de-a lungul anilor, îl împarte cu oameni care creează artă filmată, nu filme de box-office: Ken Loach (regizor britanic), Carlos Saura (regizor spaniol), Jean-Luc Godard, Dame Judy Dench, Isabelle Huppert, Maurice Jarre (compozitor francez) şi câţi alţii.
De-a lungul carierei sale, a fost nominalizat de 18 ori pentru premii importante (inclusiv premiile Academiei Europene de Film şi premiile David di Donatello. Din 18 nominalizări a pierdut doar 5. Acum doi ani a jucat alături de Kate Winslet, Ralph Fiennes şi David Kross în „The Reader" („Cititorul"), un rol în engleză. Î
