"Marin era un tip perfect ca om, ca bărbat, ca amant, ca soţ, de un farmec nesfârşit..." Cenuşa unei iubiri care nu s-a stins niciodată - Marin Preda şi Aurora Cornu - a aprins acum, la jumătate de secol după ce ea s-a petrecut, vie şi tulburătoare, povestea unei cărţi.
"Portretul scriitorului îndrăgostit. Marin Preda", volumul realizat de Eugen Simion şi publicat la Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, este, aşa cum mărturiseşte însuşi autorul, "o carte atipică", în primul rând pentru că este "o carte vorbită". Scrisorile lui Marin către Aurora, apoi fragmente din jurnalul lui şi un dialog între Eugen Simion şi Aurora Cornu, care dezvăluie cu poezie toate bucuriile şi tristeţile unei iubiri mistuitoare şi care niciodată n-a murit.
"Despărţirea noastră", mi-a mărturisit Aurora Cornu, "a fost tot atât de frumoasă cum a fost întâlnirea noastră de amor. O chestie stranie. Cred că nimeni n-a înţeles de ce l-am lăsat eu şi după ani de zile m-a întrebat: «Dar, de fapt, de ce m-ai lăsat tu?». Şi i-am zis: «Nu ştiu.» Ştiam, de fapt. Aveam alte vise. Visele ne-au despărţit. Eu voiam să văd lumea, el voia să-şi împartă viaţa poporului lui, el avea dreptate, el e profund prezent în viaţa poporului lui, iar eu sunt trecătoare. Îl iubesc viu, mort şi până la sfârşitul vieţii mele şi el «de męme»".
Eugen Simion şi-a dorit să dezvăluie un alt chip al lui Preda: omul, iubitul, îndrăgostitul... "Ne aflăm în 1955, luna iunie, şi scrisorile lui Marin Preda către Aurora ating notele de sus ale muzicii erotice. Ele vorbesc despre plenitudine, despre despărţiri dureroase, despre vini imaginare cum ar fi vina de a fi lăsat femeia să plece singură pentru câteva ore, de acasă... Unde-i recele, calculatul, suspiciosul scriitor?", se întreabă Eugen Simion, vorbind despre cel care-a scris "Moromeţii".
"Mă opresc din scris. Ceva dia