Ţiganii sunt murdari, au păduchi, au TBC; ţiganii nu muncesc, fură; ţiganii nu merg la şcoală. Ţiganii sunt săraci şi nu au bani să le cumpere haine şi cărţi copiilor şi de aceea nu-i trimit la şcoală. Pentru că nu au mers la şcoală, nu au calificări în nici o meserie. Pentru că nu au bani, nu au apă caldă, nu se spală, nu merg la doctor şi se îmbolnăvesc. Există "Deceniul de incluziune a romilor" şi o "Strategie naţională de îmbunătăţire a situaţiei romilor", dar ţiganii continuă să fie săraci, needucaţi şi să plece în Franţa. Banii alocaţi pentru proiecte n-au fost prea mulţi; un calcul făcut de Gelu Duminică, directorul Agenţiei "Împreună", arată că s-au dat pentru ţigani "50 milioane de euro în 15 ani, care, împărţiţi la 1,5 milioane romi, înseamnă 2 euro/cap/an".

În 1998, îmbunătăţirea situaţiei romilor a fost unul dintre criteriile de aderare la Uniunea Europeană. Pentru realizarea acestui deziderat, România a primit, printre altele, fonduri PHARE de la UE. Unele dintre proiectele PHARE n-au ajuns niciodată să funcţioneze, multe au mers câteva luni, iar foarte puţine mai există şi astăzi. De exemplu, proiectul Consiliului Local Stoeneşti, "Integrarea în muncă a femeilor rome din comuna Stoeneşti" prin înfiinţarea unei secţii de croitorie, nu a ajuns niciodată să le pună pe ţigănci la treabă. Acolo, pentru 30 de locuri la cursurile de instruire au aplicat 79 de persoane, dar cursurile nu au mai fost ţinute, pentru că femeile nu aveau nivelul minim de educaţie pentru a participa la ele. Broşura PHARE de pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, care oferă aceste date, subliniază şi faptul că Grupul de Iniţiativă al Romilor a fost insuficient implicat în implementarea proiectelor. Fabrica de termopane de la Ţăndărei a dat faliment după încheierea proiectului, la fel ca şi multe dintre exploataţiile agricole. Printre proiectele care funcţio